Printre cuvinte
-
Cîinele, geanta și aldămașul
5 dimineața. Sfîrșit de decembrie. Țopăi zgribulit la ieșirea din vama Sculeni așteptîndu-l pe tata să mă ia cu mașina. Am lîngă mine un troler care stă țanțoș în zăpada pînă la genunchi. Sînt -15°C așa că dîrdîim împreună: eu lîngă geantă, geanta lîngă mine. Trolerul e un cadou pe care l-am primit de ziua mea. E nou-nouț, iar drumul…
Citește mai departe » -
Cel mai prost și mai ghinionist hoț din lume
Ce iese atunci cînd combini ghinionul cu prostia? Vă spun eu: iese o poveste demnă de cascadorii rîsului, o istorie așa de amuzantă încît pare desprinsă din filmele cu proști. E vorba bineînțeles de un hoț care pradă o farmacie. Pînă aici nimic neobișnuit, nu-i așa? Partea amuzantă începe atunci cînd acesta revine în parcare și constată stupefiat că i-a…
Citește mai departe » -
Cîte ceva despre udat, aldămaș și mohorici
Există un obicei care spune că atunci cînd cumperi ceva nou, ceva important, achiziția trebuie neapărat ”udată”. M-am tot gîndit care ar fi explicația acestui obicei și am ajuns la concluzia că fenomenul poate fi privit din două puncte de vedere. Primul pornește de la premisa că omul este o ființă socială. Acesta își dorește să fie înconjurat de cei…
Citește mai departe » -
Povestea unui hipopotam din Siberia
A fost odată ca niciodată un hipopotam ce trăia într-un orășel din Siberia. Grădina zoologică la care își ducea veacul l-a primit cadou în cadrul unui proiect și, deși posibilitățile administrației erau limitate, oamenii nu s-au pierdut cu firea și l-au primit cum au putut. Hipopotamul s-a adaptat destul de bine, inclusiv la mîncărurile locale. Îi plăcea în mod special…
Citește mai departe » -
Bostan – primul motan zburător
A fost odată ca niciodată un motan roșcovan pe care îl chema Bostan. Trăia cotoiul nostru la țară și era un pisoi obișnuit: își cîștiga șoarecele de toate zilele vînînd prin șoproane și hambare, se dădea în vînt după laptic, sobe calde și pisici tinerele și frumușele . Roșcatul nostru era mare Casanova și de vreo două-trei ori pe an…
Citește mai departe » -
Amintire de Crăciun…
acest articol e un guest post Într-un cadru rupt parcă din Coșbuc zăpada și gerul s-au lăsat puțin de mână, lăsând loc colindelor frumos glăsuite de copiii satului. Nu mai auzisem demult acele versuri vechi, acele linii melodice care opreau până și fulgii dezlănțuiți care cădeau din cer. Vesteau Crăciunul, iar atmosfera cuprinsese întreaga casă. În sufragerie se auzea, parcă…
Citește mai departe » -
Alio, Dumnezău?
Alio, bună zîua și cu sărbătorile! Da’ Dumnezău îi acasă? Asta-s eu, Grișa. El pe mine mă știe că îl pomenesc destul de des… drept că nu tot timpul de bine. Iaca dăunăzi puneam niște lentă izolatoare la ușa și băietul meu cel mititel se juca cu frate-su prin casă. Și cînd mi-o prins o dată degetele între uși… …of,…
Citește mai departe » -
Maria, armata și kukuruzniku’
Trebușoara se întîmpla prin anii 70 într-o Moldovă în plin avînt comunist. Pe vremea aceea armata era cît se poate de obligatorie și atunci cînd cine vorba de armată cu rușii nu te pui. Așa se face că un unchi de-al meu, proaspăt însurat și viitor tătic e chemat să-și facă datoria fața de țară și poporul sovietic… … fiind…
Citește mai departe » -
Săptămîna Caragiale la Teatrul din Baia Mare: impresii și păreri
Națiune, națiune! Așa cum vă anunțam aici la începutul lunii trecute, Teatrul Municipal Baia Mare găzduiește zilele acestea un eveniment interesant. E vorba de săptămîna Caragiale care a început duminica trecută și a ajuns deja la jumătate de drum. Pînă în acest moment am văzut două spectacole din cadrul festivalului: Conul Leonida… farsă cu reacțiunea interpretată de actorii din Baia…
Citește mai departe » -
Azi e Sfîrșitul Lunii !
După sute de ani de dezbateri, oamenii de știință și clericii au ajuns la o înțelegere și au declarat într-un glas: azi, 30 noiembrie 2012, e Sfîrșitul Lunii după calendarul Gregorian, zi care coincide în mod bizar în fiecare an cu Sfîntul Andrei. Ce semnificație are această coincidență și cum se face că Sfîrșitul Lunii cade în fiecare an în…
Citește mai departe » -
Despre sociologie, cuvinte și… penise
Azi vreau să vă povestesc o pățanie legată de scăpări ortografice și litere măiestre care pot schimba radical sensul unei propoziții. Întîmplarea este un caz real pe care mi l-a povestit o prietenă absolventă de sociologie. Eram în ultimul an de facultate, începe ea zîmbind. Și ca orice student în an terminal aveam de ticluit o lucrare de licență. Fiind…
Citește mai departe » -
Povestea omului alb
Vinerea trecută niște prieteni dragi mi-au făcut un cadou neobișnuit. E vorba de o carte care se numește Povestea Omului Alb ce a fost scrisă de… mine. Cărticica respectivă este de fapt o culegere și conține o selecție de articole pe care le-am scris și publicat în ultimii doi ani. Vreau să vă zic că am citit-o pe nerăsuflate de…
Citește mai departe » -
Ghiaghia Mișa și baia comunală
Stau cîteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre pe cînd începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica la casa părinților mei din satul… Cubani – ăl mai vechi, antic și de demult sat de la Nistru pîn’ la Prut (unde trei mîndruțe am avut). Pe vremea aceea țărișoara noastră purta numele de Republica…
Citește mai departe » -
Cel mai prost articol pe care l-ai citit vreodată
Acesta e un articol prost. Vă spun de la bun început, ca să nu avem după aceea discuții de genul: am intrat și eu pe blogul tău să citesc ceva interesant și am pierdut cîteva minute din viață care nu o să se mai întoarcă înapoi (de parcă ar putea să se întoarcă înainte) cu o postare care nu avea…
Citește mai departe » -
Dineu cu proști la Teatrul din Baia Mare
Aseară am fost la teatru să mă întîlnesc cu niște proști. E vorba bineînțeles de piesa Dineu cu proști după Francis Veber care s-a jucat aseară la Teatrul Municipal Baia Mare. Subiectul vă este probabil cunoscut pentru că a fost transpus în 1999 într-un film de mare succes. Acțiunea piesei pleacă de la ideea unui dineu organizat săptămînal de niște…
Citește mai departe » -
Minifestival: teatru de revistă la Baia Mare
La începutul lunii trecute am fost să văd ”Cenușăreasa” – prima piesă a toamnei la Teatrul Municipal Baia Mare. Înainte să înceapă spectacolul, a luat cuvîntul noul director al teatrului, Claudiu Pintican, care ne-a adus la cunoștință cîteva vești legate de teatrul din Baia Mare. În primul rînd am aflat că s-a lucrat la sala mare: s-a pus fundație nouă,…
Citește mai departe » -
Despre moarte, nunți și mandarine
Istoria aceasta am auzit-o de la o prietenă care mi-a spus că pățania este cît se poate de adevărată. ”Era pe la începutul anilor 90, începe ea povestirea, vremuri grele și instabile. Ca multe alte familii, părinții mei se descurcau greu cu banii, așa că tatăl meu a fost nevoit să plece la Moscova la zarabotkă”. Acest cuvînt din limba…
Citește mai departe » -
Scrisoare pentru F.M. Dostoievski
Dragă Feodor Mihailovici! Vreau să-ți mărturisesc de la bun început că îți scriu aceste rînduri într-o mare tulburare sufletească. Și asta se datorează mai multor lucruri. Am tot scris și rescris această scrisoare, m-am decis și răzgîndit de nu știu cîte ori înainte să o trimit. În primul rînd pentru că nu ți se oferă în fiecare zi șansa ca…
Citește mai departe » -
Cum să-ți spargi mașina ca un boss
Erau odată ca niciodată în țara Maramureșului, că de n-ar fi, n-ar povesti nici subsemnatul pe acest blog și nici tu, dragă cititorule, n-ai fi aflat… așadar erau odată doi frați. Și erau frații aceia tare șugubeți de felul lor. De mici copii se țineau numai de pozne și de șotii, de nu știau sărmanii părinți ce să le mai…
Citește mai departe » -
Bătrînul și vulpea (2)
În aceeași mahala, vecinul care trăia la 3 case distanță avea un cîine bătrîn. Muhtar, sau Muhtărel cum obișnuia să-l alinte Maria, stăpîna casei, era un cîine de culoare fînului uscat care le slujise vrednic stăpînilor săi mai bine de 10 ani. Simțind că i se apropie sfîrșitul, Muhtar, ca mai toți cîinii de altfel, plecă de acasă să-și găsească…
Citește mai departe »