Cum să-ți spargi mașina ca un boss

Erau odată ca niciodată în țara Maramureșului, că de n-ar fi, n-ar povesti nici subsemnatul pe acest blog și nici tu, dragă cititorule, n-ai fi aflat… așadar erau odată doi frați. Și erau frații aceia tare șugubeți de felul lor.

De mici copii se țineau numai de pozne și de șotii, de nu știau sărmanii părinți ce să le mai facă. Băieții erau foarte uniți și umblau mai tot timpul împreună, iar cînd venea vorba de vreun necaz oricare din ei ar fi băgat mîna și în foc pentru fratele său.

Uite așa au crescut cei doi și s-au făcut bărbați înalți ca brazii, s-au însurat cu voia Celui de sus și s-au așezat la casele lor, dar de pozne și ghidușii așa și nu s-au lăsat. De aceea le-a mers vestea pentru farsele și glumele pe care le făceau prietenilor, colegilor, rudelor și cunoscuților.

Cei doi nu ratau ocazia să rîdă pe seama cuiva nici măcar atunci cînd erau la volan. Bunăoară mergea unul din ei cu mașina și dacă vedea pe cineva cunoscut venind din direcția opusă, odată trăgea de volan în stînga. Sărmanul șofer nici nu știa ce să facă.

Unii se pierdeau cu firea și intrau prin șanțuri, pe alții îi apuca inima așa că mulți le purtau pică și îi înjurau cu blesteme străvechi pe cei doi. Și uite că într-o bună zi le-a venit rîndul și lor să o pățească.

Era o zi ca oricare alta și întîmplarea a făcut ca fiecare dintre frați să urce același deal din direcții opuse. S-au ochit unul pe celălalt de la vreo cîteva sute de metri și au decis fiecare în sinea lui să vadă care dintre ei are nervii mai tari.

Așa că au accelerat și au tras stînga de volan. Amîndoi. Exact în același timp. Mașinile s-au făcut praf, iar cînd a venit SMURD-ul, nici cei de la descarcerare și nici medicii nu puteau înțelege cum se face că ambele victime se hlizeau cu lacrimi și nu se puteau opri nicidecum din rîs.

sursă foto