Maria, armata și kukuruzniku’

Trebușoara se întîmpla prin anii 70 într-o Moldovă în plin avînt comunist. Pe vremea aceea armata era cît se poate de obligatorie și atunci cînd cine vorba de armată cu rușii nu te pui. Așa se face că un unchi de-al meu, proaspăt însurat și viitor tătic e chemat să-și facă datoria fața de țară și poporul sovietic…

… fiind repartizat să slujească (citez) ”în Crimeea la rachete” – o regiune autonomă din nordul Mării Negre ce aparține de Ucraina: un tărîm mirific, un colț de rai pentru orice călător care avea totuși o bubă: era cam departe de Moldova și tînărul nostru rachetcic primea rar vizite din partea celor dragi.

Și uite că într-o zi de primăvară, soția și mama lui decid că nu mai pot de dor și se prezintă la aeroportul din Bălți cu gențile pline cu sarmale, răcituri și găini umplute. Le-a fost dat să meargă cu un avion Antonov, cunoscut în popor drept kukuruznik (pentru că se folosea deseori la stropitul păpușoiului).

Vă dați seama ce grad de confort avea un astfel de vehicul ce făcea un zgomot și te scutura pînă nu mai știai pe ce lumea trăiești. Pe la jumătatea drumului soțioara Maria care era și însărcinată pe deasupra n-a mai putut rezista și a simțit nevoia să le arate celorlalți călători ce mîncase în ziua respectivă.

Cam același lucru li s-a întîmplat și la întoarcere. Dar iată-le pe cele două femei revenite în Patrie, obosite și trase la față, dar mulțumite de fapta ce-au făcut-o. Întîmplarea a făcut să treacă fix pe lîngă un copac de vișini în care era cocoțat un băietan ce culegea fructele coapte folosind un truc ingenios.

Respectivul își legase un castron de gît cu o ață ceea ce-i permitea să-și folosească ambele mîini pentru cules. Și aici a venit replica genială a mamei: așa trebuia să facem și noi, măi Marie! Ce bine ne-ar fi prins două castroane în timp ce zburam! Gata, de azi înainte nu mă mai sui în avion fără castron!

sursă foto