Alio, Dumnezău?

Alio, bună zîua și cu sărbătorile! Da’ Dumnezău îi acasă? Asta-s eu, Grișa. El pe mine mă știe că îl pomenesc destul de des… drept că nu tot timpul de bine. Iaca dăunăzi puneam niște lentă izolatoare la ușa și băietul meu cel mititel se juca cu frate-su prin casă. Și cînd mi-o prins o dată degetele între uși…

…of, cred că Dumnezău o sughițat cel puțin un ceas de vreme. Cu tot cu cei 40 de sfinți. Mda… Da singură cine ești? Văd că ai glas de femeie, îi fi fiind un fel de secretarșă pe acolo?! Îi de înțeles, orice firmă serioasă trebuie să aibă și o secretarșă. La urma urmei îi și Dumnezău om, are și el nevoie de ajutor.

Numai cîte dorințe și-au pus oamenii de sărbătorile iestea: ascultă-le, îndeplinește-le și oricum nu-i mulțumești pe tăți că așa-s oamenii – nu se mai satură niciodată. Veșnic nu le ajunge ceva! Nici nu-i de mirare că și-a luat și El, săracul, o săptămînă de concediu.

Păcat că nu o lăsat pe nimeni în loc: pe fecioru-su sau măcar pe Sfîntul Petru. Înseamnă că bine o zîs cine o zîs cînd o zîs că în primele zile din an și soarele e obosit. Ieri m-o cinstit cumătru Colea cu niște jin din Valea Popii într-o cană de șier. Era să rămîn cu gura lipită. Așa frigăranie era…

Dar văd că m-am luat cu vorba. Eu de fapt am sunat cu o treabă importantă. Vezi matale, azi e 3 ianuarie – sfîrșitul lumii pe stil vechi. Nu-i vorbă, moldovenii au început să sărbătorească pe 21 decembrie și de atunci n-au mai ieșit din beciuri. Nouă nu ne trebuie bunchere, avem 300 km de beciuri la Cricova și Mileștii Mici.

Nu ne temem nici de război nuclear, nici de schimbarea polilor. O ducem cel puțin vreo sută de ani cu ce avem acolo. Așa să-i transmiți și lui Dumnezău. Spune-i că o sunat ghiaghia Grișa și o spus că la noi apocalipsa se amînă – nu moare moldovanu cînd vrea mayașu. Sănătate și numai bine!