Povestea unui hipopotam din Siberia
A fost odată ca niciodată un hipopotam ce trăia într-un orășel din Siberia. Grădina zoologică la care își ducea veacul l-a primit cadou în cadrul unui proiect și, deși posibilitățile administrației erau limitate, oamenii nu s-au pierdut cu firea și l-au primit cum au putut.
Hipopotamul s-a adaptat destul de bine, inclusiv la mîncărurile locale. Îi plăcea în mod special varza, iar atunci cînd primea vizitatori obișnuia să caște gura cît o șură așteptînd ca aceștia să-i arunce între fălci mîncarea preferată.
Totul a fost bine pînă într-o noapte călduroasă de vară (da, este așa ceva chiar și în Siberia) cînd unul dintre îngrijitori a uitat ușa deschisă. Iată-l pe animăluțul nostru ieșind curios afară. Uite-l cum descoperă rîulețul din vecinătate și cum se scaldă bucuros înotînd la vale.
Mai rar îți este dat ochilor să vezi așa o jivină hălăduind prin Siberia. Dar uite că se mai întîmplă. Povestea s-ar fi terminat aici dacă cineva l-ar fi observat, dar acest lucru nu s-a întîmplat și hipopotamul nostru a ieșit nestingherit din oraș pînă a ajuns la un lan de varză.
Un cîmp întreg pe care tronau cît vedai cu ochii căpățîni mustoase numa bune de halit. Ce-ți poți dori mai mult de la viața? Hipopotamul nostru era în rai. Așa cum e și normal, lanul respectiv avea un stăpîn care locuia în apropiere și care verifica în fiecare dimineața starea recoltei sale.
În acea zi stăpînul s-a trezit cu noaptea și o durere în cap din cauza cantității astronomice de beuturi pe care le consumase cu o seară înainte. Grăbit, a fugit cu nevoile la toaleta din curte care avea vedere spre lan. Și cum stătea omul în pirostrii trăgînd din țigară, numa vede apropiindu-se o namilă!
Hipopotamul era obișnuit cu oamenii și a început să alerge bucuros spre primul său vizitator, care s-a refugiat neîntîrziat tocmai pe acoperișul toaletei. Uite așa au stat ei aproape toată ziulica: omul zbîerînd din toți rărunchii după ajutor, iar lighioana așteptînd cu gura căscată să primească căpățîna de curechi.
În cele din urmă fiara a fost dusă înapoi la grădina zoologică, iar istoria a făcut înconjurul regiunii. Omul însă s-a ales cu o sperietură grozavă și de atunci n-a mai pus picătură de alcool în gură. Vorba ceea – în tot răul și un bine.
sursă foto