Jurnal de bord

Prăsadul din fața casei părintești

Copacul din fața casei părintești este un prăsad frumos ce are în jur de 70 ani. Prăsad, așa i se zice în Moldova. Adică un păr altoit care rodește prăsade. Adică niște pere galbene, mari și aromate de care ne bucurăm deja de patru generații.

Nu mai știm sigur cine l-a plantat. Unii spun că era acolo înainte să se mute bunicii în sat. Alții susțin că l-a sădit bunicul după ce a construit casa. Bunicul din partea mamei a fost un gospodar neîntrecut, pasionat de viticultură, apicultură și pomicultură. Înclin să cred, așadar, că anume lui îi datorăm prăsadul.

Prăsadul în care cresc găini

De când mă țin minte, pomul a fost întotdeauna acolo și apare în multe din amintirile mele. De exemplu, în perioada caldă a anului pe ramurile lui obișnuiau să înnopteze o parte din puii din gospodărie. Mama le-a pus o scară, așa că puii mai curajoși urcau pe ea și se aciuau pe crengile părului, care îi adăpostea.

Îmi aduc aminte că a venit cineva în vizită la noi pe înserat, a privit uimit pomul și a exclamat: „Ia uite! Un prăsad în care cresc găini! N-am mai văzut așa ceva! Să-mi dai și mie un puiet că vreau și eu așa fructe”.

În timp pomul și-a mai pierdut din coroană. Astăzi a rămas din el doar o parte din ce a fost cândva. E însă tot acolo, frumos și colorat. De-a lungul anilor pe sub el au trecut patru generații din familia noastră: bunicii, părinții, eu și acum, iată, pe sub el merge Ilinca mea.

În poza de mai sus tatăl meu îi dă nepoatei o pară culeasă din copac cu ajutorul unei unelte ingenioase, confecționate dintr-o sticlă de plastic și o prăjină (adică un băț lung și subțire). Voi ce copac aveți în fața casei? Aveți vreo amintire frumoasă legată de acesta?

2 Comments

  1. Super tare povestea prăsadului!
    Eu îmi amintesc cu drag de un frăgar din fața casei bunicilor din partea tatei. Toata vara eram cu ochii in sus spre coroana lui sa vad daca s-au copt fragile (dudele) ca sa mananc ceva dulce. Pe atunci eram la varsta scolii primare si in toate vacantele mergeam la bunici. Eram fericit ca am un pom roditor in curte. Era atat de batran incat avea o scorbura chiar in mijlocul trunchiului de unde fusese taiat, probabil in urma ruperii trunchiului. Intre timp a ramas cu o singura creanga si apoi s-a uscat dar trunchiul a ramas pe loc. S-a stins…la fel ca bunicii si imi pare rau ca nu mai are cine sa il pretuiasca. 😪
    Fa cumva si nu lasa pomul sa se usuce. Daca i se rup crengile de batranete, trebuie intervenit repede pentru curatarea ciotului si „sigilarea” ranii cu un mastic special care „cicatrizeaza” rana si face ca suprafata de lemn expusa la intemperii sa nu putrezeasca si mai departe sa se usuce.
    Ilincuța va aprecia pomul si ce ii poate oferi el: fructe, umbra, joaca in jurul lui, cațarat in el si multe amintiri frumoase.
    P.S.: avand in vedere circumferinta (din poza) si varsta, inclin sa cred ca e un soi cu lemnul foarte tare, cu crestere lenta. Poate sa fie un soi sanatos de felul lui si ramuri solide. Cunosti numele soiului, sau doar denumirea populara de prăsad?

  2. Nu știu care e numele soiului. Dar pare să fie unul răspândit, am găsit pere asemănătoare la piață în Cluj-Napoca. Sper să reziste prăsadul din fața casei cât mai mult timp ca să ne putem bucura împreună de fructele sale 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Back to top button