Printre cuvinte

  • Photo of Povestea pictorului fără mîini

    Povestea pictorului fără mîini

    Nu știu cum voi, dar eu mă consider un om norocos. Nu vreau să mă laud, dar simt nevoia să spun acest lucru de fiecare dată cînd am ocazia, pentru că aud din ce în ce mai mulți oameni care se plîng. Motivele invocate sînt cele mai variate. Că nu au bani, că nu le place munca pe care o…

    Citește mai departe »
  • Photo of Basarabia și flacăra lui Dumitru Matcovschi

    Basarabia și flacăra lui Dumitru Matcovschi

    Ne amintim de poeți și scriitori doar la aniversări și la înmormîntări. Fuga noastră cea de toate zilele: aceasta este realitatea vremurilor în care trăim. Așa a fost în cazul lui Grigore Vieru, așa este și acum, la moartea lui Dumitru Matcovschi. Literatura basarabeană a pierdut încă un reprezentant important. Poetul, scriitorul și dramaturgul Dumitru Matcovschi a plecat dintre noi…

    Citește mai departe »
  • Photo of Gumele Turbo: amintiri dintr-o altă epocă

    Gumele Turbo: amintiri dintr-o altă epocă

    Am citit undeva că memoria funcționează ca un sistem întrețesut de frînghii. Atîta timp cît ancorele rezistă, te poți tirolia (uite că am inventat un cuvînt nou) peste abisul uitării spre lumea în care ai trăit altădată. Mai devreme sau mai tîrziu însă timpul își face treaba, legăturile se rup și uitarea se așterne peste cele trecute. Uneori îmi place…

    Citește mai departe »
  • Photo of Bob gulaș cu pălincă: ciorbă în stil ardelenesc

    Bob gulaș cu pălincă: ciorbă în stil ardelenesc

    Am un coleg de apartament care scoate din cînd în cînd adevărate perle de înțelepciune. Între vin și oțet e doar diferență de timp, mi-a zis el mai demult la o șezătoare. Am stat, am cujetat și mi-am dat seama că are dreptate. Pe același considerent am încercat să-mi dau seama dacă există vreo legătură temporală între pălincă și apă.…

    Citește mai departe »
  • Despre maculatură, comuniști și reviste porno

    Vă mai amintiți de vremurile în care strîngeam maculatură la școală? Cînd eram eu școler, tînăr și ferice se organizau astfel de campanii, iar clasa care strîngeă cantitatea cea mai mare de maculatură cîștiga un premiu. De obicei acesta era o minge de fotbal, ceea ce pe vremuri era o adevărată comoară. Cum să vă explic? Dacă aveai o minge…

    Citește mai departe »
  • Photo of De ce avem nevoie de basme

    De ce avem nevoie de basme

    Avem nevoie de basme în viața noastră. Într-un secol 21 în care timpul zboară cu viteza internetului și a tehnologiei, omul modern încă mai are nevoie de povești cu zîne, Feți-Frumoși și zmei. Poate că o să vi se pară ciudată afirmația mea, poate că unii o să rîdă. După părerea mea însă explicația e simplă: avem nevoie de basme…

    Citește mai departe »
  • Photo of Cum să te tunzi la zero ca un boss

    Cum să te tunzi la zero ca un boss

    O vorbă din bătrîni spune că nu există pilulă de-a doua zi pentru un cot în gură. Nu există nici pentru un cap tuns la zero, îmi permit eu să adaug. Și acum că am zis-o, mi-am adus aminte de o poveste din cămin pe care țin să v-o narez. Naratul n-are nici o legătură cu nara, să ne înțelegem…

    Citește mai departe »
  • Ce fac moldovenii cînd văd o cască

    Se zice că cel care poartă mască, e mascat, iar cel care poartă cască e… căscat. Sub auspiciile acestei vorbe pline de duh, vreau să vă povestesc încă o pățanie cu moldoveni. Întîmplarea ar putea fi un banc, dar nu e. E o trebușoară care mi s-a întîmplat sîmbăta trecută după un traseu biciclist pe dealurile din Maramureș. Înainte să…

    Citește mai departe »
  • Cum am fost la fotbal pe variantă

    Ieri am auzit o pățanie amuzantă pe care vreau să v-o împărtășesc. Mi-a povestit-o Dan cu care obișnuiam să merg într-o vreme la fotbal (am mai scris despre el aici). Săptămîna aceasta am decis că ar fi bine să reluăm obiceiul, avînd în vedere că vremea s-a încălzit în sfîrșit și pe plaiurile noastre mioritice. Terenul de fotbal la care…

    Citește mai departe »
  • Adevărul despre originea companiei Auchan

    Dragi cititori, astăzi încep o serie de articole cu dezvăluiri senzaționale. Primul este despre compania Auchan care este cunoscută și în România (curînd și în Baia Mare). Așadar șoc șoc șoc, incredibil, dar adevărat, senzațional ie.tî.cî ie.tî.cî Să începem cu versiunea oficială. Conform acesteia Auchan este o rețea internațională de hipermarketuri cu sediul central în Franța. Compania este prezentă într-o…

    Citește mai departe »
  • Doi bădiuci la sala de forță

    Luni dimineață, doi bădiuci discută în vestiarul unei săli de forță. ”Atîta-mi plac mîncărurile astea grase de simt că mor” începe primul, încercînd să dezbrace un tricou pe care scrie cu litere mari și strălucite Hugo Boss. ”Și mie, îi răspunde al doilea, luptînd să descalțe o pereche de Puma. Weekend-ul trecut am fost la țară. A făcut mama friptură…

    Citește mai departe »
  • Ziua în care s-a oprit Timpul

    Într-o dimineață ploioasă de martie Timpul a încetat să mai bată. Era o zi obișnuită de primăvară cu trafic aglomerat, cu oameni ce se grăbeau la serviciu, părinți care-și duceau copiii la grădiniță și elevi care mergeau la școală, cînd, pe neprins de veste, Timpul s-a oprit în loc. Gata, a spus el, m-am săturat! De milioane de ani bat…

    Citește mai departe »
  • Cîinele, geanta și aldămașul

    5 dimineața. Sfîrșit de decembrie. Țopăi zgribulit la ieșirea din vama Sculeni așteptîndu-l pe tata să mă ia cu mașina.  Am lîngă mine un troler care stă țanțoș în zăpada pînă la genunchi. Sînt -15°C așa că dîrdîim împreună: eu lîngă geantă, geanta lîngă mine. Trolerul e un cadou pe care l-am primit de ziua mea. E nou-nouț, iar drumul…

    Citește mai departe »
  • Cel mai prost și mai ghinionist hoț din lume

    Ce iese atunci cînd combini ghinionul cu prostia? Vă spun eu: iese o poveste demnă de cascadorii rîsului, o istorie așa de amuzantă încît pare desprinsă din filmele cu proști. E vorba bineînțeles de un hoț care pradă o farmacie. Pînă aici nimic neobișnuit, nu-i așa? Partea amuzantă începe atunci cînd acesta revine în parcare și constată stupefiat că i-a…

    Citește mai departe »
  • Cîte ceva despre udat, aldămaș și mohorici

    Există un obicei care spune că atunci cînd cumperi ceva nou, ceva important, achiziția trebuie neapărat ”udată”. M-am tot gîndit care ar fi explicația acestui obicei și am ajuns la concluzia că fenomenul poate fi privit din două puncte de vedere. Primul pornește de la premisa că omul este o ființă socială. Acesta își dorește să fie înconjurat de cei…

    Citește mai departe »
  • Povestea unui hipopotam din Siberia

    A fost odată ca niciodată un hipopotam ce trăia într-un orășel din Siberia. Grădina zoologică la care își ducea veacul l-a primit cadou în cadrul unui proiect și, deși posibilitățile administrației erau limitate, oamenii nu s-au pierdut cu firea și l-au primit cum au putut. Hipopotamul s-a adaptat destul de bine, inclusiv la mîncărurile locale. Îi plăcea în mod special…

    Citește mai departe »
  • Bostan – primul motan zburător

    A fost odată ca niciodată un motan roșcovan pe care îl chema Bostan. Trăia cotoiul nostru la țară și era un pisoi obișnuit: își cîștiga șoarecele de toate zilele vînînd prin șoproane și hambare, se dădea în vînt după laptic, sobe calde și pisici tinerele și frumușele . Roșcatul nostru era mare Casanova și de vreo două-trei ori pe an…

    Citește mai departe »
  • Amintire de Crăciun…

    acest articol e un guest post Într-un cadru rupt parcă din Coșbuc zăpada și gerul s-au lăsat puțin de mână, lăsând loc colindelor frumos glăsuite de copiii satului. Nu mai auzisem demult acele versuri vechi, acele linii melodice care opreau până și fulgii dezlănțuiți care cădeau din cer. Vesteau Crăciunul, iar atmosfera cuprinsese întreaga casă. În sufragerie se auzea, parcă…

    Citește mai departe »
  • Alio, Dumnezău?

    Alio, bună zîua și cu sărbătorile! Da’ Dumnezău îi acasă? Asta-s eu, Grișa. El pe mine mă știe că îl pomenesc destul de des… drept că nu tot timpul de bine. Iaca dăunăzi puneam niște lentă izolatoare la ușa și băietul meu cel mititel se juca cu frate-su prin casă. Și cînd mi-o prins o dată degetele între uși… …of,…

    Citește mai departe »
  • Maria, armata și kukuruzniku’

    Trebușoara se întîmpla prin anii 70 într-o Moldovă în plin avînt comunist. Pe vremea aceea armata era cît se poate de obligatorie și atunci cînd cine vorba de armată cu rușii nu te pui. Așa se face că un unchi de-al meu, proaspăt însurat și viitor tătic e chemat să-și facă datoria fața de țară și poporul sovietic… … fiind…

    Citește mai departe »
Back to top button
Close