Despre moarte, nunți și mandarine
Istoria aceasta am auzit-o de la o prietenă care mi-a spus că pățania este cît se poate de adevărată. ”Era pe la începutul anilor 90, începe ea povestirea, vremuri grele și instabile. Ca multe alte familii, părinții mei se descurcau greu cu banii, așa că tatăl meu a fost nevoit să plece la Moscova la zarabotkă”.
Acest cuvînt din limba rusă descrie poate cel mai bine situația din acea perioadă cînd zeci de mii de basarabeni au început să plece peste hotare ca să facă bani pentru a-i trimite acasă. ”Așa se facă că după cîteva luni de la plecarea tatei, părinții mei au fost invitați la nunta unei rude apropiate”.
”Mama mea e o ființă veselă și mare iubitoare de neamuri și tare mai vroia să meargă. Dar cum să meargă singură? Ce era să zică lumea? I-a dat așadar de veste soțului despre invitație. El însă nici nu vroia să audă. Cum să bată atîta amar de drum pentru o nuntă, fie ea și moldovenească?!”
”Așa că mama era prinsă între două dorințe: cea de a-și revedea rudele și de a petrece alături de cei dragi în opoziţie cu rațiunile economice ale tatălui meu. S-a gîndit ea cît s-a gîndit și cînd a mai pus în balanță și dorul de soțul ei drag pe care nu-l mai văzuse de cîteva luni, a luat o decizie cum numai femeile o pot face.”
”A mers la poștă și a trimis o telegramă din partea surorii sale: Ți-a murit soția. Vino urgent! Nu uitaţi că pe atunci nu exista internet, telefoane mobile și rețele de socializare. A doua zi cînd s-a întors de la lucru, presupusa decedată a găsit la ușă o pereche de pantofi bărbătești”.
„În casă stătea tatăl meu palid, tras la față, cu un geamantan plin de mandarine și o broboadă pentru pomul vieții. De, omul a luat și el ce-a putut și a urcat pe primul avion spre Moldova. Prima lui reacție a fost de bucurie. Și-a luat femeia în brațe și a sărutat-o cu drag. Despre a doua reacție nu vreau să vă povestesc”.
„Tatăl meu e un om cumpătat și obișnuit cu năzbîtiile mamei mele care nu era la prima ghidușie. Nu știu cum s-au înțeles și ce-au făcut, cert este că noi tare ne-am mai bucurat de mandarinele aduse cu avionul, iar la nunta ce a urmat părinții mei au fost una din cele mai frumoase perechi”.
Asta da poveste macabra si comica si cu happy-end :))
heeey numai acuma am citit si eu articolul!!! mi-a placut f f f f mult am zambit cu placere si l-am citit de parca prima data aud istorioara asta!!! ms muuult o sa le citesc si parintilor:P