Cîte ceva despre udat, aldămaș și mohorici

Există un obicei care spune că atunci cînd cumperi ceva nou, ceva important, achiziția trebuie neapărat ”udată”. M-am tot gîndit care ar fi explicația acestui obicei și am ajuns la concluzia că fenomenul poate fi privit din două puncte de vedere.

Primul pornește de la premisa că omul este o ființă socială. Acesta își dorește să fie înconjurat de cei dragi atît la bine, cît și la rău. Iar achiziția unui lucru important poate fi inclusă cu siguranță în prima categorie.

Așadar oamenii însoțesc deseori achizițiile importante cu mese bogate și băuturi alese pentru a putea împărtăși cu cei din jur bucuria unui nou început. Desigur, putem discuta aici și despre laudă, fală, fudulie chiar, dar nu ca despre niște lucruri general valabile.

Al doilea punct de vedere se referă la faptul că oamenii sînt în general invidioși, unii ai naibii de invidioși, iar faptul că cineva are un lucru pe care alții nu pot să-l aibă generează deseori tensiuni și sentimente contradictorii.

Vorbim aici despre multă energie negativă îndreptată spre o persoană, sau spre un grup, pentru simplul motiv că respectivii au reușit ceva ce ceilalți nu au izbutit încă. Nu degeaba se spune că frumusețea, bunătatea și succesul nu se iartă niciodată.

Prin urmare rolul unui aldămaș (sau mohorici în Moldova) este acela de a risipi energia negativă. Tensiunile se atenuează, iar invitații devin părtași la bucuria proprietarului care obține astfel aprobarea lor.

Cuvîntul aldămaș provine din maghiară unde are și sensul de binecuvîntare. Probabil că de aici a apărut ideea că un lucru care a fost ”binecuvîntat” va ține mai mult. Voi reveni în articolul următor cu un exemplu care o să ilustreze teoria propusă de mine. Așadar, stați pe aproape!