Festivalul de Teatru Atelier Baia Mare – 3 iunie

După cum am scris în unul din articolele anterioare, Festivalul Internațional de Teatru „Atelier” își deschide astăzi porțile pentru iubitorii de teatru din Baia Mare. Puteți găsi mai jos programul zilei.

19.00 – 19.15 (foaier):
DESCHIDEREA OFICIALĂ A FESTIVALULUI

19.20 – 22.30 (scenă):
SCRIPCARUL PE ACOPERIŞ de Joseph Stein
– publicul în sală – (regia: G. Korcsmaros), Teatrul „REGINA MARIA” din Oradea

Spectacolul pare promițător, avînd în vedere recenziile pe care le-am găsit pe internet. Am găsit informații și fotografii despre spectacol aici.

Citeşte tot articolul

Tîrfăloage umplute și haidamaci cu chelea

meniu in stil moldovenescWeek-end-ul trecut a fost din multe privinţe cel mai prost sfîrşit de săptămînă pe care l-am avut anul acesta. De aceea simţeam nevoie să citesc ceva care să-mi readucă zîmbetul pe buze.

Probabil că mulți dintre cei care mă cunosc personal sau prin intermediul blogului știu că am o slăbiciune pentru lingvistică și etimologie. Răsfoiam ieri prin colecția mea de regionalisme culese de prin satele moldave și am dat peste două expresii care m-am binedispus niţel.

Am decis să le postez într-un articol scurt sperînd să vă ridic dispoziția în acest început de săptămînă. Așadar, vă prezint cele două sintagme dătătoare de bună dispoziție, generatoare de pofte gastronomice, și nu numai:

tîrfăloage umplute sau găluşte – termeni folosiți în unele sate din nordul Moldovei pentru ceea ce în România se numesc sarmale

haidamaci cu chelea sau colțunași – un fel de raviolli moldovenești de casă umpluți în general cu cartofi sau cu brînză

Citeşte tot articolul

Cireşe sau cireşi?

Avînd în vedere popularitatea articolului meu despre căpşune şi căpşuni şi faptul că sîntem în luna mai, iar mîine poimîine intrăm în cireşar, mi s-a părut foarte oportun să public un articol despre cireşe şi cireşi.

Aşadar, cum este corect, cireşe sau cireşi? În ceea ce mă priveşte situaţiea este destul de clară:

un cireş, doi cireşi – cu referire la copac
o cireaşă, două cireşe – cu referire la fruct

Şi totuşi există foarte mulţi oameni care folosesc greşit pluralul pentru cireaşă şi spun, de exemplu, am mîncat cireşi. Avînd în vedere numărul lor crescut, Academia Română a decis relaxarea normelor şi a adăugat în DOOM-ul din 2005 forma de plural cireşi ca şi formă acceptata pentru substantivul cireaşă.

Situaţia este identică pentru căpşune şi căpşuni. Astfel DOOM-ul a legitimat oficial nişte formule greşite pe baza criteriului de frecvenţă în uz. Într-adevăr, limba este un organism viu în continuă evoluţie, acest lucru nu înseamnă însă să ridici la rang de normă nişte forme de plural regionale.

Pînă la urmă fiecare este liber să vorbească aşa cum doreşte, pentru mine însă, şi aici îl citez pe regretatul George Pruteanu, cireşele vor creşte întotdeauna în cireşi, iar căpşunele în căpşuni.

Sursă foto

Citeşte tot articolul

Moldovenii și legenda Ghiavolului tărcat (2)

“Să văd dacă am înţeles bine, vorbi Cezar în cele din urmă: ne pui o întrebare, dacă răspundem corect, scăpăm cu zile și ne îndeplinești o dorință”. ”Aşa este, tună pocitania, dar dacă greșiți, va fi vai și amar de pielea voastră.”

”Care este esența adevărului?” ne întrebă namila şi răsturnă o clepsidră cu cap de mort după care necheză ascuțit. ”Am belit-o”, mi-a șoptit Cezar scurt. La întrebarea asta s-au chinuit toți filosofii din lume. De unde să știm noi răspunsul?”

”Uăi, eu zic să fugim” i-am propus eu. ”Unde să fugi, bre? N-ai văzut ce lăbane mari şi lungi are? Unde pălește, nici iarba nu crește!” Drept zici, am aprobat eu. Prin urmare, îi așa cum ai zis tu. N-avem scăpare”.

Secundele trecură cu viteza amețitoare și în curînd ultimele fire de nisip se prelinseră în partea de jos a clepsidrei. ”Răspunsul!” tună Ghiavolul tărcat. ”Poate ne dai altă întrebare” am început eu încercînd să-l înmoi.”Șii om!”

”Răspunsul!” repetă matahala. ”Putem lua opțiunea 50 la 50 sau sună un prieten?” încercă și Cezar. ”Răspunsul!” behai din nou namila. ”Ho, că nu dau turcii… dă-ne voie măcar să ne luăm adio de la viață…”

Citeşte tot articolul

Moldovenii și legenda Ghiavolului tărcat (1)

”Ți-am povestit vreodată legenda Ghiavolului tărcat?” l-am întrebat eu pe un ton grav în timp ce traversam o poieniţă. „Nu, dădu Cezar din cap surîzînd. E vreo poveste de speriat copchiii?” ”Nu chiar”, i-am răspuns eu gînditor.

Era o seară liniștită de mai, stelele începură să ne facă cu ochiul din înaltul cerului în timp ce ultimele raze ale soarelui se făceau nevăzute. Veneam din satul vecin, mașina ni se stricase pe drum, de aceea ne întoarceam acasă pe jos.

Cel mai scurt drum era prin pădure, așa că acum urmam o cărăruie subțirică ce ne ghida agale prin relieful basarabean. ”Bătrînii povestesc despre un spirit malefic care apare pe pămînt Moldav o dată la cîteva sute de ani, am început eu.

”Se spune că își face apariția atunci cînd cineva îi strigă numele, în special în nopţile cu lună plină, și-i mănîncă pe drumeții care au ghinionul să-i nimerească în cale”. ”Du-te de aici cu poveștile iestea” răspunse Cezar. Eu nu mă tem de nici un ghiavol, oricît de tărcat ar fi el”

Și nici nu apucă bine să spună aceste cuvinte că nori deși acoperiră cerul, se întunecă brusc, copacii începură să tremure și un vuiet prelung se auzi din măruntaiele pămîntului. Cărarea se crăpă în doua cît un crater și din el apăru o arătare.

Avea coarne de bou, gheare de urs și copite de țap. ”Vă-le-leu mamă!” am strigat eu cu ochii cît cepele. ”Oi, nah!” a țipat Cezar după care a turnat un șir lung de înjurături pe care mi-i rușine să le reproduc.

”Eu sunt Ghiavolul tărcat, a tunat matahala, și am de gînd să vă mănînc sufletele dacă nu îmi răspundeți corect la o întrebare!”

”Ei de-amu se începe…” am spus eu parcă revenindu-mi în fire. ”Tu îi fi ceva sfinx moldovenesc…” dădu să spună Cezar, dar monstru plesni din coada sa ascuțită și îi aruncă o privire ce putea să-ți înghețe sîngele în vine.

Citeşte partea 2

sursă foto

Citeşte tot articolul

Teorie vs. Practică în stil românesc

Teorie – atunci cînd ţi se pare că ştii totul, dar nu funcţionează nimic.

Practică – totul funcţionează perfect, dar nimeni nu ştie cum şi de ce.

Noi combinăm armonios teoria cu practica: adică la noi nu funcţionează nimic şi nimeni nu ştie de ce.

Dar eu zic că nu are rost să ne batem capul în această privinţă, pentru că teoretic, nu există nici o diferenţă între teorie şi practică. Practic, lucrurile stau tot aşa, numai că invers.

Citeşte tot articolul