Cum mi-a învinețit Ilinca degetul de la picior

Ilinca are o colecție de cărți foarte drăguțe. Pe majoritatea le-am primit cadou de la bunici, nași, prieteni și de la rude. Ce să-i aduci cadou unui copil de 1 an? O jucărie și o carte. Uite așa s-au adunat în camera Ilincăi o sumedenie de cărți de toate tipurile, culorile și mărimile.

Ilincăi îi place să o luăm în brațe, să o ducem la rafturile cu cărți și să-și ia singură cartea. Uneori o ține bine în mână, alteori îi mai scapă. În acea zi fatală deznodământul a fost cel din urmă. Cartea pe care o luase era medie, groasă și compactă – pe scurt proiectilul ideal.

Read More

Cu Ilinca la o expoziție nuduri artistice

Luna trecută am făcut un city break în Oradea împreună cu familia. Unul dintre obiectivele pe care le-am vizitat a fost Cetatea Oradea și muzeul ce funcționează în unul dintre corpurile acesteia. Am văzut o expoziție interactivă cu invențiile lui Da Vinci în care puteai să testezi și să te joci cu exponatele.

Am coborât în subteranele cetății, am văzut expoziții dedicate Primului Război Mondial, perioadei comuniste în România, expoziții de pictură și istoriei a fotografiei, iar, la final, o expoziție de nuduri artistice. Iată 3 întâmplări amuzante de la muzeu.

Read More

Jurnal de tată: Ilinca a făcut primii pași

Ilinca merge susținută de mânuțe de vreo 2 luni. Unchiul Silviu i-a făcut cadou în septembrie un cărucior cu mâner și de atunci face ture prin casă sprijinindu-se de el. Acum 2-3 săptămâni a început să stea singură câte un pic în picioare. Doar că se teme și se așează repede.

Ieri, când am ajuns acasă, soția a venit cu Ilinca să mă întâmpine. Nu știu ce s-a întâmplat, dar când m-a văzut, Ilinca a uitat pentru câteva clipe de frică și a făcut câțiva pași spre mine singură, fără niciun sprijin. Ne-am bucurat toți 3 ca niște copii.

Read More

Cel mai greu și cel mai frumos lucru în primul an de când sunt tată

Pe 24 octombrie s-a împlinit 1 an de când am devenit tată. Nu e mult, dar e suficient cât să trag niște concluzii preliminare despre ce înseamnă să devii părinte. Am profitat de faptul că Ilinca a început să doarmă mai bine și mi-am permis un moment de introspecție. Iată concluziile la care am ajuns.

Cel mai greu

Cel mai greu lucru în aceste 12 luni a fost să accept. Să accept că în lumea mea a apărut un alt personaj principal care a dat peste cap toate regulile după care îmi condusesem până atunci viața. Să accept că, în primii ani, dorințele și nevoile sale sunt mai urgente și mai prioritare decât dorințele mele.

A fost foarte greu să realizez că sunt responsabil de cineva care are nevoie de supraveghere permanenta. Și nu exagerez, pentru că Ilinca nu stă singură mai mult de 2-3 minute. Iar dacă stă, înseamnă că face vreo năzbâtie.

Read More

Jurnal de tată: primul an cu Ilinca

Astăzi este ziua Ilincuței, astăzi fetița mea împlinește 1 an. Scriu acest rânduri și parcă nu realizez pe deplin ceea ce mi se întâmplă. Acum 2 ani stăteam în chirie cu soția și visam cu ochii deschiși la cuibul nostru și la o familie mai mare.

După 1 an de stres și eforturi ne-am mutat în apartamentul nostru (și al băncii până plătim tot creditul, dar mai bine nu ne gândim la asta). La o săptămână după ce ne-am mutat a venit pe lume Ilinca. De parcă ar fi așteptat momentul potrivit.

Read More

Ilinca a învățat să dea pupici

De ceva timp am început să o învățam pe Ilinca să asocieze cuvinte cu obiecte și acțiuni. Cel mai dulce cuvânt pe care a învățat să-l recunoască luna aceasta este cuvântul pupic. Cum îl aude, își apropie gurița de obrazul meu sau al Dumitriței și așteaptă reacția noastră.

Noi o lăudăm, îi mulțumim frumos și apoi o aplaudăm, lucru pe care îl repetă și ea. Cuvântul aplauze l-a învățat luna trecută. Deocamdată ne pupă cu gura deschisă, uneori scoate puțin și limba, de parcă ar vrea de fapt să ne guste. Chiar și așa noi suntem bucuroși nevoie mare.

Read More