Jurnal de tată

  • Ilinca, 2 an și 8 luni: etapa apelativelor și a diminutivelor

    Concluzie de tată după 2 ani și 8 luni: tot ce spui și ce faci în relația cu copilul tău se întoarce într-o formă sau alta asupra ta ca într-un circuit închis. Practic, educația pe care i-o oferi copilului tău e ca un bumerang care revine la tine mai devreme sau mai târziu. Știu, pare banal, dar când e vorba…

    Citește mai departe »
  • Bucuțele, spiridușul bipolar și câinele care vorbește urât

    Ilinca vine la mine plângând și arată cu degetul spre genunchi: „Tatiii, buba! Am buba!” Eu: „Ah, te-ai lovit la picior. Hai să pupe tata și trece. Muah, muah, muah. Facem draga-draga. Gata! A trecut”. După un timp o surprind cum cade și se lovește la frunte: „Buba! Am buba, tati!” Eu:„Ah, te-ai lovit la cap. Hai să pupe tata…

    Citește mai departe »
  • Cum i-am spus Ilincăi aceeași poveste de 100 ori

    Pe la mijlocul lui ianuarie am descoperit pe YouTube „Povestea Gogoașei” – o poveste rusă pe care o știam de mic. Varianta pe care am găsit-o era una modernă, bine realizată și foarte frumoasă. E așa de faină că am îndrăgit-o imediat, atât eu cât și Ilinca, și am privit-o împreună de o multe de ori (așa cum asculți pe…

    Citește mai departe »
  • Cum am descoperit creioanele cerate personalizate de la Creionada

    Ilincăi mele îi place mult să deseneze, să coloreze și să picteze. Așa de mult, încât nu se limitează doar la foi și cărți de colorat, ci ține să umple de culoare masa, scaunul, podeaua și tot ce are în preajmă. Prin urmare, fiecare sesiune de colorat e urmată de una de spălat și curățat. Lucrul acesta nu o descurajează…

    Citește mai departe »
  • Ilinca, 2 ani și 5 luni: etapa lui „eu pot” și-a lui „nu vreau”

    Au trecut 5 luni de la cronica mea precedentă legată de evoluția Ilincăi. Au fost 5 luni cu câteva etape care i-au schimbat vizibil comportamentul și modul în care comunică. Uneori mă surprind privind-o și realizez: fetița mea nu mai este demult un bebeluș, fetița mea a crescut și e deja un copil de 2 ani și 5 luni. Doamne…

    Citește mai departe »
  • Discuții existențiale cu Ilinca la 2 ani și 4 luni #perleleIlincăi

    Povestea preferată a Ilincăi în această iarnă a fost „Povestea gogoașei” pentru care a dezvoltat efectiv o obsesie (despre asta o să vă povestesc într-un articol separat pentru că e o istorie aparte). Într-o după-masă, după un prânz copios, am avut cu ea următorul dialog. Eu: „Ilinca, tu ce ești?” Ilinca: „Eu sunt gogoașă mică”. Eu: „Da’ mama ce este?”…

    Citește mai departe »
  • La bunici părinții pot fi din nou copii când își redescoperă vechile jucării

    Trebuia să public acest articol la începutul lunii ianuarie. L-am tot amânat și reprogramat până am renunțat la idee. Azi m-am apucat să scriu un articol despre etapa prin care trece Ilinca la 2 ani și 4 luni. Am realizat că cel mai mare salt pe care l-a făcut în ultimul timp a fost fix după vizita la bunici. Și…

    Citește mai departe »
  • Danonino, punguța cu 2 bani și cum numără Ilinca până la 10

    Negocieri dure în familie la prânz Ilinca (după ce a mâncat la desert un iaurt dulce Danonino): „Tati, vleau nino. Taaatiiii! Niiiinooo!!!” Eu: „Ai mâncat deja un Danonino. O să mai primești deseară după cină. Dacă mănânci prea mult dulce, se strică dințișorii”. Ilinca face o pauză de gândire. Văd în ochii ei cum i se învârt rotițele ca să…

    Citește mai departe »
  • Ilinca și misterul termostatului

    Ilinca a început să spună minciunele. Să vă povestesc. Voiam să șterg praful pe dulapul Ilincăi. Urc pe scaun, dau jos de pe dulap 2 cutii și termostatul care reglează temperatura microcentralei. Le pun pe podea și urc din nou pe scaun cu cârpa umedă. Mi se pare că aud un foșnet, dar nu îi dau atenție. Termin treaba, pun…

    Citește mai departe »
  • 5 asemănări între viața de părinte și viața în armată

    După 2 ani de experiență în calitate de tătic de fetiță, pot spune fără rezerve că viața de tată e armată (cel puțin în primii 2-3 ani după nașterea copilului). Iată argumentele (dacă mai aveți altele, lăsați-le în comentariu). 1. Când ești tată și când ești în armată urmezi ordine, iar odinele nu se discută. În armată ordinele vin de…

    Citește mai departe »
  • Primul săniuș al Ilincăi

    Sâmbătă a nins pentru prima dată în acest sezon în Cluj-Napoca. În oraș zăpada s-a topit după câteva ore. Pe dealurile din împrejurimi, însă, a mai rămas. Duminică pe la amiază am mers la plimbare în zona Făgetului fără planuri sau prea mari așteptări. Odată ieșiți din Cluj-Napoca, imediat după ce am urcat dealul, ceața a dispărut ca prin minune…

    Citește mai departe »
  • Faceți cunoștință cu bunicii Ilincuței: bubu Dudu, Vivia² și Koala

    De vreo 2 luni bunicii Ilincăi sunt tare încântați, pentru că Ilinca încearcă le spună pe nume. Bine, le pronunță numele cu sunetele pe care le poate rosti la vârsta de 2 ani. Să vi-i prezint pe rând. Bubu Vivia – adică bunica Silvia. Ilinca încă nu poate pronunța sunetul „s”, prin urmare de la Silvia s-a ajuns la Vivia.…

    Citește mai departe »
  • 2 ani: Ilinca a învățat să deschidă ușile din casă și să aprindă lumina

    Luna aceasta am fost răciți în cea mai mare parte a timpului. Și când zic „am fost” mă refer la toată familia. După aproape 2 luni de creșă, ne putem „lăuda” deja cu 2 ture de răceală, adică mai mult decât făceam în mod normal într-un an întreg. Cumva, trăiam cu impresia că răcelile pe care le iau copiii mici…

    Citește mai departe »
  • Ilinca, 1 an și 11 luni: prima lună la creșă și prima propoziție

    Weekend-ul trecut Ilinca a spus prima propoziție. Are doar 3 cuvinte, da’-i propoziție. Îi făceam baie, ea se juca cu o minge, când am auzit-o: „Du-te acolo”. Am tresărit, m-am bucurat, după care am fugit să iau telefonul ca să imortalizez momentul. N-avea rost să mă grăbesc, pentru că de atunci o tot repetă. De câteva zile ne tot trimite.…

    Citește mai departe »
  • Jurnal de tată: impresii după prima săptămâna la creșă

    Săptămâna trecută a fost plină de noutăți și de încercări pentru toată familia. Am avut într-o singură săptămână concentrate 3 etape: primele zile la creșă, o nouă perioadă de achiziții (adică acea etapă în care copilul asimilează și interiorizează lucrurile noi pe care le-a văzut în ultimul timp) precum și apariția unui atașament prioritar față de tată. Azi povestim despre…

    Citește mai departe »
  • Jurnal de tată: dialoguri de vară despre înghețată, piscină și șuturi

    Pe la mijlocul lunii august am fost la piscină pentru prima dată în acest sezon. Și, cu toate că am folosit cremă de protecție, m-am cam ars pe alocuri. Ce să zic, e dezavantajul de a avea numele Albu. În seara imediat următoare mă uitam cu Ilinca într-o carte și repetam culorile, când am avut parte de o surpriză. “Ilinca,…

    Citește mai departe »
  • 1 an și 10 luni: Ilinca a intrat în etapa „nu, nu, nu”

    Noutățile lunii precedente: am făcut prima călătorie în familie cu mașina prin țară. Ilinca a considerat acesta momentul potrivit pentru a intra în etapa negațiilor și a crizelor de personalitate. A fost frumos? Da. A fost un concediu relaxant? Nici pe departe. Primul concediu cu mașina prin țară Timp de o săptămână am călătorit cu mașina pe la diverse destinații…

    Citește mai departe »
  • 1 an și 9 luni: Ilinca a început să numere „1… 2… multe!”

    Luna aceasta am făcut primele călătorii împreună. De 3 săptămâni avem mașină și am profitat cât am putut de acest lucru (detalii despre prima mea mașină curând într-un alt articol). Am început în forță cu o drumeție în Munții Apuseni la Cascada Vălul Miresei. Din cauza ploilor abundente din luna iunie, debitul apei era așa de mare încât abia am…

    Citește mai departe »
  • Jurnal de tată: când încerci să stai în liniște pe balcon…

    Eu: „Merg să stau un pic în liniște pe balcon. Dacă tot am luat scaune și măsuță, să profităm de ele”. Soția: „Bine, dar ia-o și pe Ilinca cu tine”. Am luat-o. N-am stat nici în liniște, nici pe scaun, nici pe balcon. *** Într-o după masă mergeam pe trotuar cu căruciorul. Făcusem o plimbare cu Ilincuța care tocmai adormise.…

    Citește mai departe »
  • 1 an și 8 luni: Ilinca a început să poarte pantofii mamei

    Cea mai mare bucurie a lunii care se încheie este faptul că am putut ieși în sfârșit din casă. Fără declarații, fără restricții, doar respectând măsurile minime: distanțarea socială și masca în spațiile publice închise. După 2 luni de izolare am luat la cutreierat toate parcurile din zonă. Singura problemă a acestei perioade sunt ploile care nu mai contenesc de…

    Citește mai departe »
Back to top button