Jurnal de tată
-
Ilinca, 5 ani și 1 lună: sora mai mare ce merge în grupa mare
Am început să scriu acest text la începutul lunii octombrie. Acesta trebuia să fie un articol despre Ilinca la 5 ani. Au trecut vreo șase-șapte săptămâni de atunci. Am trecut cu toată familia prin cea mai urâtă viroză din acest an. Nu am avut nici timpul și nici starea de a finaliza articolul. Iată-mă, așadar, la început de decembrie, încercând…
Citește mai departe » -
Primele trei luni cu Matei – vara în care am supraviețuit
Primele trei luni în patru au fost un caleidoscop de emoții și de trăiri intense. Mai întâi a fost emoția primei întâlniri despre care v-am povestit în articolul „cum s-a născut Matei”. Apoi l-am adus pe Matei acasă. Au urmat emoțiile descoperirii și perioada în care am început să ne cunoaștem. Recunosc, noi am pornit în această aventură cu așteptări…
Citește mai departe » -
Ilinca, 4 ani și 6 luni: etapa de prințesă și apariția unor noi emoții
A trecut jumătate de an de la articolul meu precedent despre evoluția Ilincăi. În acest răstimp fetița noastră a mai trecut prin câteva schimbări importante. La capitolul achiziții avem următoarele noutăți: Ilinca știe să arate cifrele pe ceas, a învățat zilele săptămânii și lunile anului. Are un calendar magnetic unde schimbă în fiecare zi data, ora și ziua, și periodic…
Citește mai departe » -
„Tati, când stau pe umerii tăi sunt cea mai înaltă fetiță din viața mea” #perleleIlincăi
Conversație cu Ilinca după grădiniță. – Tati, azi la grădiniță m-am împrietenit cu Mateo. – Foarte bine. Și cum v-ați împrietenit? – Eu mă jucam cu lego, el a venit și a zis: „uite o fetiță drăguță!” – Așa a zis el? – Nu a zis, dar… așa s-a gândit. – Și tu de unde știi că așa s-a gândit?…
Citește mai departe » -
Ilinca, 4 ani: vârsta întrebărilor și a lui „fac(em) doar ce vreau eu”
De vreo lună, Ilinca mă întreabă aproape în fiecare zi cât mai are de așteptat până împlinește 4 ani. Ca toți copii, este foarte nerăbdătoare să crească mare, să meargă la școală, să învețe multe lucruri interesante și să ajungă adultă ca mami și tati. De-o vreme, Ilinca ne tot repetă ca e fetiță mare și se supără foarte tare…
Citește mai departe » -
„Tati, când mănânc ceva bun, te iubesc până la Jupiter și înapoi” #perleleIlincăi
Eu: „Ilinca, ai fost cuminte cât am fost plecat la fotbal? Ai supărat-o pe mama?” Ilinca: „Am fost cuminte, am supărat-o doar o dată pe mami că am lins o babă. Am lins o babă, tati! Mami mi-a zis că nu-i voie. Pentru că e veche. Dar ce să fac? Dacă mie îmi place!” Eu: „Stai că nu înțeleg…” Ilinca:…
Citește mai departe » -
Tati și bunicu’ au plecat la biscuit să prindă pește prăjit #perleleIlincăi
Ilinca la țară la bunici. Iese pe prag și strigă: „Bunicaaa!” Niciun răspuns. „Buuu-niii-caaa!!!” Nimic. Deodată, o văd cum zâmbește ghiduș după care strigă ceva mai încet: „Bunicuța-furnicuțaaa!” La auzul acestui apelativ bunica apare pe jumătate de lângă poiată. „Ce-i, Ilinca? Eu-s oleacă ocupată – dau mâncare la puișori” îi răspunde ea. „Vin și eu să te ajut” o anunță…
Citește mai departe » -
Ilinca, 3 ani și 3 luni: etapa tantrum-urilor și a jocurilor de rol
Perioada tantrum-urilor Suntem în plină perioadă a tantrum-urilor. Ceea ce părinții numeau mai demult „isterii de copii răsfățați” poartă astăzi un nume – tantrum (termen ce vine din engleză). Tantrum-ul e o izbucnire emoțională ce apare la copiii de 1-4 ani, un acces de furie manifestat prin țipete puternice și plâns necontrolat. Conform specialiștilor, acestea apar din cauza frustrărilor pe…
Citește mai departe » -
3 ani: Ilinca a învățat primele litere și a început să meargă la grădiniță
Când am fost în vizită la părinți, i-am cumpărat Ilincăi Albinuța – cartea pe care am avut-o și eu și soția când eram mici. E o carte care ilustrează alfabetul cu desene și poezii ușor de înțeles și de reținut. Ilincăi i-a plăcut, așa că a reușit deja să învețe primele litere. A început cu litera A. După părerea mea…
Citește mai departe » -
Ilinca s-a îndrăgostit de mine și îmi face declarații de dragoste
Ilinca s-a îndrăgostit de mine pe la vârsta de 2 ani. Nu-i vorbă, ne îndrăgeam noi și până atunci, dar dragostea aceea nebună pentru tatăl său (da, vorbesc despre mine la persoana a 3-a) s-a manifestat imediat după ce soția a întrerupt alăptatul. Până la 2 ani Ilinca adormea la sânul mamei, iar apoi rămânea să doarmă în pătuțul său.…
Citește mai departe » -
Ilinca, 2 an și 8 luni: etapa apelativelor și a diminutivelor
Concluzie de tată după 2 ani și 8 luni: tot ce spui și ce faci în relația cu copilul tău se întoarce într-o formă sau alta asupra ta ca într-un circuit închis. Practic, educația pe care i-o oferi copilului tău e ca un bumerang care revine la tine mai devreme sau mai târziu. Știu, pare banal, dar când e vorba…
Citește mai departe » -
Bucuțele, spiridușul bipolar și câinele care vorbește urât
Ilinca vine la mine plângând și arată cu degetul spre genunchi: „Tatiii, buba! Am buba!” Eu: „Ah, te-ai lovit la picior. Hai să pupe tata și trece. Muah, muah, muah. Facem draga-draga. Gata! A trecut”. După un timp o surprind cum cade și se lovește la frunte: „Buba! Am buba, tati!” Eu:„Ah, te-ai lovit la cap. Hai să pupe tata…
Citește mai departe » -
Cum i-am spus Ilincăi aceeași poveste de 100 ori
Pe la mijlocul lui ianuarie am descoperit pe YouTube „Povestea Gogoașei” – o poveste rusă pe care o știam de mic. Varianta pe care am găsit-o era una modernă, bine realizată și foarte frumoasă. E așa de faină că am îndrăgit-o imediat, atât eu cât și Ilinca, și am privit-o împreună de o multe de ori (așa cum asculți pe…
Citește mai departe » -
Cum am descoperit creioanele cerate personalizate de la Creionada
Ilincăi mele îi place mult să deseneze, să coloreze și să picteze. Așa de mult, încât nu se limitează doar la foi și cărți de colorat, ci ține să umple de culoare masa, scaunul, podeaua și tot ce are în preajmă. Prin urmare, fiecare sesiune de colorat e urmată de una de spălat și curățat. Lucrul acesta nu o descurajează…
Citește mai departe » -
Ilinca, 2 ani și 5 luni: etapa lui „eu pot” și-a lui „nu vreau”
Au trecut 5 luni de la cronica mea precedentă legată de evoluția Ilincăi. Au fost 5 luni cu câteva etape care i-au schimbat vizibil comportamentul și modul în care comunică. Uneori mă surprind privind-o și realizez: fetița mea nu mai este demult un bebeluș, fetița mea a crescut și e deja un copil de 2 ani și 5 luni. Doamne…
Citește mai departe » -
Discuții existențiale cu Ilinca la 2 ani și 4 luni #perleleIlincăi
Povestea preferată a Ilincăi în această iarnă a fost „Povestea gogoașei” pentru care a dezvoltat efectiv o obsesie (despre asta o să vă povestesc într-un articol separat pentru că e o istorie aparte). Într-o după-masă, după un prânz copios, am avut cu ea următorul dialog. Eu: „Ilinca, tu ce ești?” Ilinca: „Eu sunt gogoașă mică”. Eu: „Da’ mama ce este?”…
Citește mai departe » -
La bunici părinții pot fi din nou copii când își redescoperă vechile jucării
Trebuia să public acest articol la începutul lunii ianuarie. L-am tot amânat și reprogramat până am renunțat la idee. Azi m-am apucat să scriu un articol despre etapa prin care trece Ilinca la 2 ani și 4 luni. Am realizat că cel mai mare salt pe care l-a făcut în ultimul timp a fost fix după vizita la bunici. Și…
Citește mai departe » -
Danonino, punguța cu 2 bani și cum numără Ilinca până la 10
Negocieri dure în familie la prânz Ilinca (după ce a mâncat la desert un iaurt dulce Danonino): „Tati, vleau nino. Taaatiiii! Niiiinooo!!!” Eu: „Ai mâncat deja un Danonino. O să mai primești deseară după cină. Dacă mănânci prea mult dulce, se strică dințișorii”. Ilinca face o pauză de gândire. Văd în ochii ei cum i se învârt rotițele ca să…
Citește mai departe » -
Ilinca și misterul termostatului
Ilinca a început să spună minciunele. Să vă povestesc. Voiam să șterg praful pe dulapul Ilincăi. Urc pe scaun, dau jos de pe dulap 2 cutii și termostatul care reglează temperatura microcentralei. Le pun pe podea și urc din nou pe scaun cu cârpa umedă. Mi se pare că aud un foșnet, dar nu îi dau atenție. Termin treaba, pun…
Citește mai departe » -
5 asemănări între viața de părinte și viața în armată
După 2 ani de experiență în calitate de tătic de fetiță, pot spune fără rezerve că viața de tată e armată (cel puțin în primii 2-3 ani după nașterea copilului). Iată argumentele (dacă mai aveți altele, lăsați-le în comentariu). 1. Când ești tată și când ești în armată urmezi ordine, iar odinele nu se discută. În armată ordinele vin de…
Citește mai departe »
