Doi bădiuci la sala de forță

Luni dimineață, doi bădiuci discută în vestiarul unei săli de forță. ”Atîta-mi plac mîncărurile astea grase de simt că mor” începe primul, încercînd să dezbrace un tricou pe care scrie cu litere mari și strălucite Hugo Boss.

”Și mie, îi răspunde al doilea, luptînd să descalțe o pereche de Puma. Weekend-ul trecut am fost la țară. A făcut mama friptură cu mămăligă și jumări, deși i-am zis să nu mai facă. Ș-apoi normal că am mîncat: prima dată de două ori și a doua oară încă de trei”.

”Eu am fost la grătar, continuă primul admirîndu-și bustul în oglindă. Bere, mici, cîrnați, grătare – am băgat în mine ca spartul. Zici că atunci cînd văd mîncare intră în mine toți dracii. Pur și simplu nu mă pot abține. Și uite așa pun în weekend tot ce dau jos în timpul săptămînii”.

”Lasă c-om da jos, îi răspunde al doilea, prinvindu-și atent ciorapii de aceeași marcă. Dacă n-om da jos, om da sus și tăt bine a fi.” ”Da, da, bine zici! reia primul. Bărbatul fără burtă e ca Mercedes-ul fără siglă, mi-a zis chiar ieri o prietenă.

”Asta cred că depinde de femeie, dacă îi place să fie satisfăcută sau numa’ apăsată. În plus, cam de ce ne trebuie nouă sala asta? Dai un căptiț de bani, vii aici ca să transpiri și să obosești. Nu mai bine mergem noi la o cafea, așa ca niște domni ce sîntem?”

”Bine zis, că și așa sala nu fuge nicăieri. Vorba ceea, lucrul pe care îi poți face azi, lasă-l pe mîine că poate poimîine nu mai trebuie făcut deloc”. Și cu aceste vorbe de vitejie au ieșit amîndoi din vestiar.

sursă foto