Bob gulaș cu pălincă: ciorbă în stil ardelenesc

Am un coleg de apartament care scoate din cînd în cînd adevărate perle de înțelepciune. Între vin și oțet e doar diferență de timp, mi-a zis el mai demult la o șezătoare. Am stat, am cujetat și mi-am dat seama că are dreptate.

Pe același considerent am încercat să-mi dau seama dacă există vreo legătură temporală între pălincă și apă. N-am ajuns la nici o concluzie, dar mi-am amintit de o pățanie pe care am auzit-o de la niște prieteni vara trecută. Profit de ocazie și v-o povestesc.

Într-un an, cîndva într-o vară niște feciori și fetișcane dornice de aventură au decis să petreacă un weekend în Munții Lăpușului. Zis și făcut: s-au luat, s-au echipat și spre munți s-au deplasat unde au luat drept șerpaș un cunoscut din partea locului.

Nu știu ce face un șerpaș în Nepal sau India, dar la noi în Maramureș șerpaș este omul care numără pașii la șerpi – o funcție e-sen-ți-a-lă pentru reușita oricărei expediții. Parte din grup era și un fecior de etnie maghiară care se lăuda cu un doctorat în bob gulaș (nu mă întrebați de ce-l ține acolo).

Știu însă că din acest motiv toată lumea obișnuia să-l alinte frumos Bob… Bob Gulaș, după modelul din filmele cu Bond… James Bond, în timp ce alții i-au acordat titlul onorific de doftor horroris clauza în gastronomie.

Așadar uite-i pe prietenii noștri la focul de tabără pregătind mîncarea după principiul folcloric al contribuției colective: vine unu, gustă din ceaun și mai pune niște sare, vine altu, ia o gură și mai adaugă niște fasole și așa mai departe.

Toate acestea stropite cu voie bună și cîntece de haiducie după principiul ancestral: cine papă bine are corp frumos, cine bea pălincă este și voios. În toiul acestei voioșii jenerale, una din membrele grupului a decis că bob gulaș-ul din cazan era cam scăzut și că era cazul să mai adauge niște apă.

Următoarele s-au derulat cu încetinitorul, fix ca în filmele americane. Parcă văd fata desfăcînd capacul sticlei și mai apoi turnînd gîlgîit conținutul în mîncare în timp ce feciorii zbiară ca din gură de șarpe: nuuuooouuu, pălincaaaaaa!!!

Era însă prea tîrziu, sticla plîngea pe jumătate goală, cazanul clocotea cu un litru mai plin. Așa au descoperit prietenii mei secretul bob gulaș-ului dres cu horincă. Nu pot să vă zic ce gust are pentru că nu l-am încercat,dar pot să afirm cu certitudine că în Munții Lăpușului în acea noapte a fost mare veselie.