Cum am fost la fotbal pe variantă
Ieri am auzit o pățanie amuzantă pe care vreau să v-o împărtășesc. Mi-a povestit-o Dan cu care obișnuiam să merg într-o vreme la fotbal (am mai scris despre el aici). Săptămîna aceasta am decis că ar fi bine să reluăm obiceiul, avînd în vedere că vremea s-a încălzit în sfîrșit și pe plaiurile noastre mioritice.
Terenul de fotbal la care mergem se află taman lîngă variantă, acolo unde stau amazoanele – știți voi, femeile acelea care se ocupă cu cea mai veche meserie din lume (și nu mă refer aici la agricultură). Pînă aici toate bune și frumoase, partea amunzată abia acum începe.
”Luni seară, începe Dan povestea, stau în camera mea și încerc să convoc prin telefon echipa de altădată. Mama e în camera vecină, trebăluiește ceva prin casă. Florine, îl iau eu tare pe primul din listă, ce zici, te bagi deseară la o tură pe variantă? Hai că suntem 11, ne mai trebuie un om de angajament!”
În acest moment văd cum mama se oprește din ceea ce făcea și mă privește atent. ”Da, de la 8, continui eu să turui. Poate ne ține mai mult, dar îți garantez eu că după o oră sîntem terminați, așa a fost și data trecută”. Observ cum mama își duce palma dreaptă la inimă și se apropie îngrijorată de camera mea.
”Cum nu știi unde, că doar nu mergem prima dată!? E chiar pe variantă, unde stau fetițele”. Primesc confirmarea coechipierului, închid telefonul și dau să-l sun pe următorul cînd o observ pe mama în pragul ușii albă ca varul.
”Ce faci, dragul mamei? mă întreabă ea tulburată. Ești om însurat la casa ta și ție îți arde de prostii?” Eu am fost toată viața educatoare, ne știe lumea de familie serioasă. Ce fel de prieteni ai, cu cine te-ai înhăitat?”
Am nevoie de cîteva clipe să-mi dau seama despre ce vorbește după care încep să rîd în hohote ca prostul, fix ca în filme. După vreo 10 minute de rîs susținut, încep să-i explic sughitînd mamei mele că e vorba de o neînțelegere.
Ea mă privește neîncrezătoare și îi dă în continuare cu ”familia, gura lumii și că mă vede Dumnezeu”. Marți seară, cînd am ieșit din casă pregătit de mișcare, mama m-a privit îngrijorată și m-a atenționat încă o dată să am grijă ce fac.
sursă foto
:)) Da, se poate intelege gresit.
Continuarea…”- Florine, ba, vezi sa iei tu balonul (mingea) ca al meu s-a spart data trecuta”