Când un necunoscut se oferă să te ducă cu mașina prin oraș

Azi dimineață mi s-a întâmplat o premieră: un necunoscut a oprit lângă mine cu mașina și s-a oferit să mă ducă până în stația de autobuz. Ca să înțelegi contextul – zona în care stau nu are deocamdată nici trotuar, nici stație de autobuz. Așa că în fiecare zi merg pe jos 10-15 minute până la cea mai apropiată oprire.

E un obicei bun și sănătos, mai ales în contextul Walking month. În 10-15 minute apuci să faci un pic de mișcare, să-ți limpezești mintea și să-ți pui gândurile în ordine pentru ziua care începe. Și cum mergeam liniștit pe marginea drumului, cufundat în gânduri, a oprit în dreptul meu un Logan.

Read More

Cristian Presură: „Românii sunt mai inteligenți și mai căutători de adevăr decât am fi noi tentați să credem”.

Doctor în fizică, cercetător, autor al cărții „Fizica povestită”, Cristian Presură este probabil cel mai cool fizician român al momentului. Cristian e genul de profesor care te poate face să te îndrăgostești de fizică și matematică, chiar dacă nu ai fost niciodată bun la științele exacte.

Pasionat, volubil și sociabil, Cristian are un canal de YouTube unde desfășoară o activitate de popularizare a științei în limba română, scriind de asemenea articole pentru ziare și reviste și având apariții în presă și la TV.

Pe 2 noiembrie Cristian Presură va susține o prezentare în Cluj-Napoca în cadrul Lifestyle Community Conference, alături de alți oameni de știință, oameni de afaceri, profesori și studenți preocupați de viitorul nostru, al copiilor noștri, al comunităților din care facem parte.

Read More

Prima drumeție cu Ilinca

Weekend-ul trecut am fost în Maramureș, iar Ilinca a avut parte de un weekend plin de premiere: a mers pentru prima dată cu autocarul, a fost prima dată în Baia Mare (orașul meu de suflet), a vizitat pentru prima dată nașii de botez și, cireașa de pe tort, a mers pentru prima dată în drumeție.

Vremea a fost destul de plăcută, deși puțin vântoasă pe alocuri. Totuși, am decis să profităm de ocazie și ne-am aventurat spre Creasta Cocoșului din Munții Gutâi. A fost prima drumeție adevărată pe care am făcut-o în acest an și prima pe care am făcut-o vreodată în formula de 3.

Read More

Încă una și mă duc… la Walking Month

Astăzi începe campania Walking Month, iar eu am o echipă de oameni numai unul și unul. Și nu exagerez deloc, pentru că am avut prilejul de a afla și de a scrie povestea fiecăruia dintre ei pe People of Transylvania. Să vi-i prezint.

Read More

Avem un cățeluș…

Un bebeluș de 10 luni seamănă mult cu un cățeluș. Iată 5 asemănări pe care le-am observat la Ilinca:

1. Toată ziua umblă după mine. Dacă mă duc în bucătărie, vine și ea. Dacă merg în dormitor, acolo vrea și ea. Dacă iau o jucărie, anume pe aceea o dorește. Zilele trecute am intrat la duș și am uitat ușa întredeschisă. Ghici ce-a făcut. A venit după mine cu rățușca cu care face baie 😀

2. Atunci când plec la muncă, mă petrece cu o față tristă: „Pleci? Nu pleca, te rog! Dar revii curând, așa-i?” Când mă întorc acasă, abia apuc să intru pe ușă că o și aud cum vine în patru labe grăbită să mă vadă și se cere în brațe.

Read More

Domnule, v-o chicat chieptul!

Când a plecat dimineață de acasă, Valera a primit de la soție 2 instrucțiuni: „1. Merji la nănașu să iei carnea ceea, că vine ziua ta și nu avem ce pune pe masă. Și 2. Nu cumva să-ni vii acasă b’at ca data trecută. Că avem de făcut reparație pe balcon și lustra ceea e stricată de 3 luni și tu-mi vii în fiecare seară închedicat. Îi clar?”

Valera a dat afirmativ din cap. Era clar.

Era clar de la bun început că nu are cum să meargă la nănașu’ și să nu cinstească măcar un păhărel. Că nănașu’ are întotdeauna o sticlă de coniac bun destupată și pepeni murați crănțănitori. Și când te servește nașul, n-ai cum să-l refuzi. Nu-i frumos.

Read More

Victor Zamă: „Am ales să fac o Asociație și un Centru Comunitar în satul natal, pentru că am simțit o chemare”.

Într-o țară din care mulți își fac planuri de plecare și în care majoritatea renunță la viața de la țară pentru confortul de la oraș, Victor Zamă este un om extraordinar care s-a întors în satul natal pentru a crea împreună cu familia sa Asociația de binefacere Neemia și un Centru comunitar.

Ne știam din vedere, așa cum se cunosc de obicei oamenii din același sat. Știam că are 3 frați, că a rămas fără tată prea devreme și că a trebuit să muncească mult ca să ajungă unde este astăzi. Am vrut să aflu ce l-a determinat să se întoarcă în satul de baștină și de ce a ales această cale frumoasă și atât de grea.

Luna trecută am avut plăcerea de a discuta cu el pe îndelete despre viață, despre alegerile pe care le-a făcut și despre toate proiectele sociale pe care le implementează în comunitatea din satul Cobani. Rezultatul este acest interviu emoționant și sincer pe care vă invit să-l citiți.

Read More