Povești la minut

Românii sunt așa buni la făcut drumuri că au gropi și pe apă

3 povești la minut din concediu

Săptămâna trecută am fost cu fetele la Moara de Vânt – un parc de agrement în care te poți juca cu diverse animăluțe și le poți da de mâncare. Au iepuri, gâște, rațe și găini, cai și măgari, căprioare și cerbi, veverițe, oi și capre, precum și animale mai exotice gen urși năsoși, papagali, lame etc. Practic, poți face ceea ce făceam noi la țară toată ziua când eram mici, doar că aici trebuie să plătești 15 lei intrare.

Pe scurt, locul e o grădină zoologică privată cu peste 250 de tipuri de animale îngrijite în condiții mult mai bune decât în grădinile zoologice din țară. Iar faptul că poți interacționa cu animalele de acolo face din acest loc o destinație numai bună de mers cu copiii.

Ne plimbam așadar cu Ilinca și, la un moment dat, am ajuns într-o zonă în care păștea o turmă mică de mioare. Dintr-un anume motiv, oile au început să behăie ca apucatele. În fața acestei răbufniri onomatopeice, un băiețel la vreo 5-6 ani aleargă spre maică-sa și îi spune în gura mare, arătând spre oi.

– „Mami, cam așa face și bunicul când este supărat!”

***

Glumă auzită de la căpitanul șalupei cu care am făcut excursia la Cazanele Dunării. Traversam o zonă cu valuri mai mari care ne-au zguduit nițel, la care căpitanul se întoarce spre noi și zice:

– “Noi, românii, ne pricepem așa de bine la făcut drumuri, că avem gropi și pe apă”.

***

Eșelnița, terasă cu vedere spre Cazanele Dunării, prânz. Un cuplu de la masa de alături se ridică și se apropie de balustradă. Deodată, pe apă apare o șalupă cu un banner mare: “Alexandra, vrei să fii soția mea?” Alexandra izbucnește în lacrimi, dă afirmativ din cap și își îmbrățișează viitorul soț. Pe terasă se aud aplauze și strigăte de apreciere. Câteva mese mai încolo, 2 cupluri la 50 de ani analizează situația.

– “Care-i, dom’le mirele? Ăla de lângă ea pare mai în vârstă!” începe o doamnă trăgând dintr-o țigară subțire.

– “Cred că ăla e. O fi, dar uite ce gest frumos a făcut. Și uite ce emoționat îi zâmbește. Iar ea parcă strălucește toată”, îi răspunde alta.

– “Îi zâmbește el, dar nu-i zâmbetul lui, știu eu bărbații. Eh, așa-i la început. Lasă că-i mai piere și ei din zâmbet pe parcurs…” revine prima.

Și pe această notă optimistă au cerut nota.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button