Fear of the duck, fear of the DUCK!
Aseară, în timp ce făceam baie, mi-am amintit așa, nitam-nisam, de o fobie ciudată despre care citisem mai demult. Anatidaephobia (îți dai seama că nu știam numele din cap, a trebuit să-l caut pe Google) se referă la frica de a fi privit de rațe. Sună amuzant, știu.
Practic, oamenii care suferă de această fobie trăiesc tot timpul cu teama că undeva în preajma lor ar putea fi o rața care-i privește. Mă gândeam la asta, stând într-o cadă cu apă caldă într-o seară rece de octombrie. Nu știu de ce. Și apoi mi-am aruncat ochii pe marginea căzii unde stăteau nu 1, nu 2, ci 3 rațe. O rață mamă și 2 rățuște. Erau rațele cu care se joacă Ilinca mea când face baie. Sunt rățuștele acelea galbene de cauciuc, arhicunoscute, le știi. Și nu erau doar ele.
Lângă rațe stăteau alte jucării de cauciuc: Alba ca zăpadă și cei 7 pitici (de fapt, doar vreo 3 pitici, că ceilalți sunt împrăștiați undeva prin casă), 2-3 cărticele de plastic (una din ele era deschisă întâmplător fix la pagina cu o rață care vine de la baltă cu codița ridicată) + jumătate de grădină zoologică în frunte cu leul, elefantul, șarpele și o maimuță.
Dintr-odată, parcă toate jucăriile se uitau la mine. Și acum stau și caut pe internet dacă există vreo fobie în care ți-e jenă de jucăriile copilului tău atunci când faci baie. Și mă mai gândesc dacă ar fi ciudat ca înainte de fiecare baie să întorc toate jucăriile cu fața spre perete 😀
P.S. Titlul articolului mi-a fost sugerat de o cunoscută de pe Facebook care a citit postarea mea. De atâtea ori am ascultat piesa celor de la Iron Maiden, dar nu mi-a trecut niciodată prin cap acest joc de cuvinte. De azi înainte, ori de câte ori o s-o ascult, tot la rațe o să mă gândesc 😀
Sursă foto