Jurnal de tată

5 asemănări între viața de părinte și viața în armată

Viața de părinte seamănă în multe privințe cu viața de soldat

După 2 ani de experiență în calitate de tătic de fetiță, pot spune fără rezerve că viața de tată e armată (cel puțin în primii 2-3 ani după nașterea copilului). Iată argumentele (dacă mai aveți altele, lăsați-le în comentariu).

1. Când ești tată și când ești în armată urmezi ordine, iar odinele nu se discută. În armată ordinele vin de sus, de la superiori. Când ești tată, ordinele vin de jos, de la inferiori sub formă de interjecții, scâncete, silabe și fragmente de cuvinte (de multe ori greu de înțeles). Uneori sub formă de plânsete sau urlete. În armată primești câteva zeci de ordine pe zi. Când ești părinte primești zeci de ordine pe oră.

2. În primii 2-3 ani de la nașterea copilului trebuie să fii gata de acțiune la orice oră. Exact ca în armată. Nu contează că e zi sau noapte, zi de lucru sau zi de odihnă, sărbătoare sau zi obișnuită, când copilul dă alarma (a se citi „când copilul plânge”) trebuie să fii în picioare și gata de luptă în câteva secunde.

Când ești soldat, să fii gata de luptă înseamnă să fii echipat și cu arma pregătită. Când ești părinte, să fii gata de acțiune înseamnă să știi cu ochii închiși unde sunt scutecele și șervețelele atunci când e nevoie, să știi unde găsești haine de schimb, unde sunt medicamentele în cazul în care copilul plânge de durere sau pur și simplu unde e cana cu apă când copilul ți-o cere pe la 3-4 dimineața.

În primii 2-3 ani, viața de tată e armată, iar fiecare zi este o luptă în care ordinele nu se discută, ci se execută.

3. Când ești soldat trebuie să faci față la antrenamente dificile, la marșuri susținute cu echipament complet care poate cântări și 10-15 kg. Când ești tată, orice ieșire cu copilul este un antrenament. De exemplu, o ieșire banală în parc: ai 10-15 kg de echipament în brațe, plus bicicleta, plus mingea, plus căruciorul mic, plus păpușa care stă în căruciorul mic, plus rucsacul cu apă, șervețele, ceva de ronțăit și jucăria preferată în caz de urgență.

4. Atunci când ești în armată, ca și atunci când ești părinte, libertatea e un termen la care ai renunțat aproape în totalitate. În ambele cazuri programul zilnic este stabilit de altcineva și apoi îți este impus fără discuții. Când ești soldat, la fel ca atunci când ești tată, nu știi sigur când, unde și cât apuci să dormi, pentru că somnul neîntrerupt este un lux pe care nu ți-l permiți.

În armată soldații exersează demontarea și montarea armei contra cronometru. Când ești tată, exersezi scoaterea scutecului, spălatul copilului și îmbrăcarea scutecului în condiții de stres.

5. În armată, te pregătești mintal în fiecare zi pentru ziua în care vei intra în luptă. Atunci când ești părinte, fiecare zi este o luptă, iar cel cu care te lupți e chiar copilul tău. Pentru că acesta vrea să facă întotdeauna altceva decât vrei tu. Te lupți să-l trezești dimineața ca să meargă la creșă sau grădiniță (că dacă e zi liberă, te trezește el pe tine și încă foarte devreme).

Apoi te lupți să-l convingi să te lase să-i schimbi scutecul, să-l încalți și să-l îmbraci. Apoi te lupți să te lase să-i speli dinții măcar o dată pe zi. Te mai lupți să mănânce măcar ceva din ceea ce-i oferi sau, după caz, să se oprească din mâncat ca să nu-i fie rău. Te bați cu el să-ți dea înapoi telefonul pe care ți-l fură de pe birou când nu ești atent, te lupți cu el pentru telecomandă, te lupți să-i speli părul în timp ce se zbate ca o zvârlugă și zbiară cât îl țin bojocii.

Te lupți să fie educat, bine crescut și să nu devină prea răsfățat sau prea egoist. Te lupți să ia siropul de tuse atunci când e răcit. Te lupți să-l bagi în pat la somn, pentru că el mai are chef de joacă. Ș-apoi vă mai mirați că părinții sunt întotdeauna obosiți?! Viața de părinte e o luptă continuă care ține 24 ore din 24, 7 zile pe săptămână, fără concedii și fără zile libere.

Sursă imagine

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button