Primul săniuș al Ilincăi

Sâmbătă a nins pentru prima dată în acest sezon în Cluj-Napoca. În oraș zăpada s-a topit după câteva ore. Pe dealurile din împrejurimi, însă, a mai rămas. Duminică pe la amiază am mers la plimbare în zona Făgetului fără planuri sau prea mari așteptări. Odată ieșiți din Cluj-Napoca, imediat după ce am urcat dealul, ceața a dispărut ca prin minune și ne-a întâmpinat un soare plăcut.

Știam că orașul e cunoscut pentru perioadele prelungite în care e acoperit de ceață. Fiind situat în vale și traversat de un râu, are toate condițiile pentru ceață și umiditate. Totuși, mi s-a întâmplat pentru prima dată să văd o diferență așa de mare în doar câțiva kilometri. Practic, imediat ce am ieșit din Cluj-Napoca și am intrat în Făget, am fost întâmpinați de un alt anotimp.

Dealurile și pădurea erau pline de zăpadă și de oameni care se bucurau din plin de vreme. Majoritatea erau familii cu copii care ieșiseră la primul săniuș din acest an. Ilinca noastră încă nu are sanie, așa că ne-am propus să facem o plimbare prin zonă și să respirăm aer curat (fără mască, ceea ce nu ni se întâmplă prea des în ultimul timp).

În timp ce ne uitam cum se dau copiii cu sania pe derdeluș s-a apropiat un domn de noi și s-a oferit să ne împrumute o sanie. Așa, fără niciun motiv. Pur și simplu. Uneori ardelenii sunt parcă prea cumsecade. Sau poate că frăția tăticilor funcționează. Am rămas plăcut surprinși, am mulțumit și am acceptat bucuroși.

Astfel, Ilinca a avut parte de primul său săniuș improvizat, iar noi de prima ieșire cu sania în calitate de părinți. Inițial Ilinca a fost sceptică, mai ales că sania era cam mare pentru vârsta ei. Dar după aceea i-a plăcut, iar la final a ținut neapărat să inversăm rolurile și să tragă și ea de sanie. Pe scurt, prima impresie a fost bună. Prin urmare, știu deja care va fi următoarea cumpărătură în familie.