Un Om gazat și o Gură mare, vă rog!

O discuție obișnuită într-un magazin din Chișinău între cumpărător și vînzător.

– Bună ziua, dați-mi, vă rog, o Gură mare!
– Gură avem numai mică, cele mari s-o terminat.
– Dați-mi un Om atunci, de care aveți?
– Da’ de care doriți? Gazat sau negazat?
– Un Om mare gazat, dar numai oleacă.

Dacă nu ați înțeles mare lucru din acest dialog, aveți mai jos 2 imagini edificatoare.

Citeşte tot articolul

Donez, deci sînt egoist!

de-ce-doneaza-oamenii

Cuget – deci exist, donez – deci sînt egoist! Știu că pare ciudată sintagma, mai ales formulată în acest fel, dar dacă o să aveți răbdare să citiți tot articolul, o să descoperiți și logica din spate. Să purcedem așadar.

De cîteva luni încoace mă roade o întrebare existențială: de ce fac oamenii acte de binefacere? De ce aleg să doneze din banii lor pentru a-i ajuta pe cei nevoiași?

În această lume în care toți alergăm după ceva, cum se face că unii își fac timp să contribuie la cauze umanitare care nu îi afectează neapărat în mod direct?

Citeşte tot articolul

Nopți albe pentru zile negre…

visam-impreuna

Azi dimineață m-am trezit cu aceste rînduri în cap. Le-am notat și acum le public să le vedeți și voi. Țara arde, iar mie îmi arde de… poezie.

Somnul meu
S-a îndrăgostit de
Somnul tău
Și a fugit cu el în lume.

Sîntem treji
De mai bine de-o lună,
Dar vai, cît de
Frumos putem visa împreună!

Nopți albe
Pentru zile negre.
Zile senine
Pentru nopți fără tine.

Pierdut somn – mă declar pierdut.

Citeşte tot articolul

Poveste de iarnă…

tablouri_de_iarna_secarea_robert_iarna_in_sat

Iarna e duminica Pămîntului, momentul în care își poate trage și el oleacă sufletul. Nu de alta, dar în celelalte anotimpuri nu are timp de așa ceva: primăvară fii bun și sădește, vara crește, iar toamna culege. Iarna în schimb… iarna e liniște și pace.

E noapte, e ianuarie. Pămîntul doarme adînc, învelit cu o plapumă groasă de omăt proaspăt și pufos. Cerul dimineții plutește tăcut pe apele văzduhului, în depărtare marginea unui disc se ițește după orizont ca un copil pe vîrful degetelor.

În satul nostru ziua începe cu noapte la ferestre și cu focuri în sobă. Deprinse cu mîinile tatei, lemnele mă privesc nedumerite. Soba îmi zîmbește cu față ei roșiatică și fierbinte. Gura căldurii trosnește molcom, mirosind a salcîm și a amintiri. Pe masă două mandarine se țin tandru de mînă.

Citeşte tot articolul

Un secol de la cea mai frumoasă poveste reală de Crăciun

100-ani-poveste-craciunZilele acestea se împlinesc 100 de ani de la cea mai frumoasă poveste de Crăciun, o poveste ce a avut loc în realitatea brutală a Primului Război Mondial. ”Ce poate fi frumos într-un eveniment ce a curmat viețile a milioane de oameni?” vor întreba unii

Și pe bună dreptate. Istoria ne-a arătat însă că uneori frumosul apare în cele mai întunecate locuri. Așa s-a întîmplat și în acest caz. Exact în această perioadă acum 100 de ani soldații englezi, francezi și germani au ales să pune armele deoparte de dragul Crăciunului.

Inamici într-un război pe nu ei l-au început, soldații au decis să redevină pentru un timp oameni și să sărbătorească Crăciunul împreună: au decorat tranșeele, au jucat fotbal, au cîntat împreună colinde și au făcut schimb de țigări și alte produse.

Citeşte tot articolul

Oamenii observă în jurul lor ceea ce au în inimă

atitudinea-e-totulNu-mi amintesc exact unde am citit acest rînd. Știu doar că mi-a rămas în minte ca o întrebare nelămurită. Asta pînă aseară cînd am dat de o idee similară culmea, într-o carte de educație financiară de-a lui Robert Kiyosaki.

Lumea este de fapt doar o oglindă a fiecăruia”, scria el acolo. De exemplu într-o zi posomorîtă cei triști se vor plînge cît de anostă e ploaia, cei curioși vor remarca poate felul în care vîntul mișcă norii, iar cei visători vor întrezări curcubeul din spatele acestora.

Văd atîția oameni concentrați pe lucrurile negative din viața lor care nu au nici timp și nici ochi pentru lucrurile bune care-i înconjoară. Fixați pe ce le lipsește, aceștia-s pregătiți să vadă lucruri rele și nici nu se miră cînd acestea chiar li se întîmplă.

De ceva ani m-am cam săturat să observ doar partea tristă a vieții. Așa că am făcut o alegere conștientă să observ lucrurile pozitive și să mă bucur de ele. Cred că e o opțiune la îndemîna fiecăruia și e mai simplu decît pare.

Vorba moldoveanului: important e să vezi partea plină a paharului, mai ales dacă acesta e plin cu vin. La o adică, oricine poate observa răul din jur, însă cîți au ochi să vadă petele de lumină din întuneric?

Sursă foto

Citeşte tot articolul