Și vameșii glumesc câteodată
Frontiera României cu Republica Moldova. 24 decembrie. „A cui e geanta aceasta?” întrebă vameșul, arătând spre trolerul soției mele” „E a mea” îi răspund eu și o deschid.
Cei care ați călătorit măcar o dată cu iubita / soția, știți probabil cum arată bagajul unei femei. Dacă poșeta este un exemplu de haos organizat în miniatură, atunci geanta de călătorie a unei femei este un univers.
Unul în care coabitează o groază de lucruri absolut „indispensabile”, un univers care nu se supune legilor fizicii și în care se poate întâmpla orice. Dacă aș fi fost fizician, probabil că aș fi putut exprima acesta nebuloasă prin următoarea ecuație:
Gf = (Sn + Ai + 3) ²
Unde Gf e geanta femeii, Sn – strictul necesar, iar Ai reprezintă alte accesorii „indispensabile”. Dar cum nu mă pricep la fizică, nu mă pronunț.
Deschid așadar geanta. Un sutien roșu se ițește glumeț dintre două pulovere. Vameșul mă privește cu ochi mari. „Arătați-mi ăăă ce aveți la fundul bagajului”. Scot câteva pungi din care se ghicesc perechi de chiloței subțirei și diferite articole de cosmetică.
„E geanta soției”, încerc eu să dreg busuiocul. După care îmi dau seama că, din grabă, am uitat să-mi pun verigheta. „În regulă, zice vameșul zâmbind. E o țară liberă, nu judecăm pe nimeni”.
La vama moldovenească, în fața ghișeului, un agent vamal discută cu un tânăr. „Ai depășit perioada de ședere în România. Va trebui să-ți anulăm pașaportul. Am sunat deja la Ambasadă. Îți dăm amendă și 5 ani nu o să mai poți intra în UE…”
Tânărul îl privește cu gura căscată, incapabil să spună ceva. „Da’… sunt student și…” „Eh, va trebui să renunți la studii” îl întrerupe vameșul.
Vreo 10 secunde nu se aude nici musca. Deodată agentul începe să râdă în hohote. „Ce, te-ai căcat oleacă în pantaloni? Am glumit, uăi! Du-te acasă că tăt îi bine! Hai sărbători fericite”.
Și vameșii „e” oameni. Și ei glumesc câteodată…
Sursă foto