Gerul, sistema și dopul buclucaș
Poveste de iarnă cu 3 moldoveni și un ger cumplit
Într-o școală dintr-un sat mic care se află într-o țară foarte mică, într-o noapte de iarnă s-a întâmplat o poznă. Trebușoara a avut loc la mijlocul iernii, cam în perioada în care ne aflăm, într-o noapte în care mercurul din termometre n-a avut putere să urce mai sus de – 25˚C.
Nu era nici 8 dimineața când telefonul directorului școlii a sunat ascuțit. Era o dimineață de duminică, o zi în care nu te aștepți să primești apeluri legate de lucru. Totuși directorul a răspuns și a ascultat preț de câteva minute vocea panicată de la celălalt capăt al firului.
„Domn’ director, avem o problemă!” Așa a început vocea care aparținea fochistului de la școală. Fără „bună dimineața” sau „scuze că deranjez”. A început direct, de parcă ceea ce avea să comunice era grav și nu suferea amânare.
„Noaptea trecută n-o fost curent în partea noastră de sat și, din cauza asta, o înghețat sistema! Ce ne facem?” a continuat vocea. Directorul s-a încruntat, a cumpănit câteva clipe apoi a răspuns scurt și a închis: „sună-l pe Valuță, amuș vin!”
Situația era într-adevăr gravă: sistemul de încălzire al școlii era înghețat.
O oră mai târziu, cei 3 stăteau în cazangeria școlii. Au estimat pierderile, au întocmit un plan-uragan și s-au pus pe treabă. După jumătate de zi de muncă partea înghețată a sistemului a fost scoasă și înlocuită, iar problema pe jumătate rezolvată.
Tot ce trebuiau să facă pentru o rezolva integral era să evacueze apa rămasă în sistem, să pompeze alta și să pornească din nou instalația. Apa au evacuat-o ușor, scoțând dopul de la sistemul de scurgere. Cu pompatul însă a fost mai greu.
Vedeți voi, din cauza celor – 25˚C și a penei de curent, înghețase și pompa de apă. Așa că temerarii noștri s-au văzut nevoiți să care apa manual, cu găleata.
Ați cărat vreodată apă din fântână la – 15˚C? Bănuiesc că nu. Totuși, printr-un efort de imaginație, ne putem da seama că e o activitate foarte solicitantă și nu tocmai plăcută. „Măi Valuță, tu ai pus dopul?” l-a întrebat directorul pe subordonat înainte de-a înșfăca două găleți cu apă.
„L-am pus domn’ director!” a răspuns Valuță zăngănind din căldări. Colacul fântânii scrâșnea amorțit, gălețile coborau amețite în întunericul pământului apoi urcau pline cu apă, apă care era cărată și mai apoi turnată în mațele sistemului de încălzire.
„Măi Valuță, tu sigur ai pus dopul? Că uite, cărăm apă de un ceas și degeaba”. „L-am pus, cum să nu-l pun?” răspundea Valuță cu siguranță în glas. Găleata cobora și urca din nou, iar colacul zăngănea scrâșnit în gerul serii. Sistemul însă nu vroia să se umple și pace bună.
Istoviți de muncă și de frig, lucrătorii noștri au decis să facă o pauză, să mănânce ceva și să cinstească un pahar de rachiu pentru încălzire. Mâncarea a dispărut de pe masă cât ai zice iarnă. La fel și rachiul, moment în care în mintea directorului s-a furișat îndoiala.
„Măi Valuță, tu ai pus dopul cela bine?” l-a întrebat el din nou. „L-am pus domn’ director! L-am pus bine, ca nu cumva să-l pierd.” După care a scos dopul din buzunar și l-a pus pe masă.