O pățanie amuzantă dintr-o bătălie airsoft

Povestire culeasă de la un pasionat de airsoft

Pățania asta s-a întâmplat acum 5 ani, când am mers prima dată la airsoft. Știți voi, jocul acela care imită luptele, doar că în loc de gloanțe adevărate ai bile. Eram încă începător, la fel și Cristi – un tip pe care l-am cunoscut atunci.

Așa că nouă ne-a revenit sarcina de-a păzi steagul de inamic. Imaginează-ți așadar: pădure de jur împrejur, noi îmbrăcați în camuflaj cu puștile de airsoft în mână. Stăm pitiți în iarbă la marginea unei poienițe și tresărim la fiecare adiere de vânt, la fiecare trosnet, la fiecare zgomot.

„Cred că ne-am ascuns prea bine” îi zic eu în șoaptă. „Stăm aici ca două chiftele de jumate de oră cu steagul în timp ce ceilalți au parte de acțiune. Nu mi se pare corect”. În depărtare se aud împușcături. Cristi tace.

„N-am apucat să trag nici măcar un foc, continui eu. Halal luptă!” Cristi stă nemișcat ca bolovanul. „Cristi, băăă Cristiiii! Ce tot faci acolo?” Deodată îl văd că se întoarce spre mine roșu la fața și schimonosit. „Ce-ai pățit, mă, ești ok?” „Da, mă, răspunde el. Numa’ că…”

„Hai spune odată, ți-e rău? Ești bolnav?” „Nu-s bolnav. Doar că… mă cac pe mine! Nu mai pot ține! Mă scapă de când am plecat de acasă!” „Ioi, zic eu izbucnind în râs, mai rabdă și tu un pic. Că imediat e gata”.

Trec 10 minute, trec 15, trec 20. Noi tot pitiți între copaci. Cristi nici măcar nu respiră. Brusc își dă casca jos, aruncă arma cu un act teatral și o ia la fugă spre tufișurile de alături cu o bucată de hârtie fluturând. 2 minute mai târziu la capătul poieniței apar 5 inamici.

Încep împușcăturile, în stânga explodează o grenadă. Alerg de la un copac la altul. Trag în inamicii ce mă înconjoară. La un moment dat aud cum zbiară cineva în tufișuri. „Mă predaaaau! Nu mai traaageți, că mă caaac!”

Rezist eroic încă vreo 5 minute, dar în cele din urmă sunt lovit. Cam asta a fost prima mea experiență la airsoft – una destul de memorabilă, aș zice. De atunci m-a prins microbul destul de tare. Acum am echipamentul meu, un pistol, o pușcă și nu m-aș lăsa de airsoft nici să mă tai.

Cristi însă… n-a putut sta pe fund vreo 3 săptămâni și nu l-am mai văzut niciodată la airsoft. Așa că să nu vă mai aud spunând că viața de bărbat este ușoară. Nu degeaba se spune că în iubire și război totul este permis 🙂