Printre cuvinte
-
Țăranul român și regele Hohenzollern
Să vă povestesc un banc istoric pe care l-am auzit de la bunica mea. Știm cu toții că regii României fac parte dintr-o dinastie germană veche cu numele Hohenzollern. Istoria ne spune că spre sfîrşitul secolului 19 regele României a fost Carol I de Hohenzollern Sigmaringen (o ramură a dinastiei Hohenzollern). Tot istoria ne spune că pe acele timpuri armata…
Citește mai departe » -
Cîte ceva despre vals, maniaci și ardei iute
Atunci cînd mănînci ardei iute nu e indicat deloc să pui mîna la ochi. Am învățat acest lucru pe piele mea vara trecută. Eram la ștrandul din Carei într-un restaurant cu niște prieteni rupți de foame după o zi de scăldat și stat la soare. Comandăm specialitatea casei și primim în cele din urmă niște ciorbe aburinde la pachet cu…
Citește mai departe » -
Cireşe sau cireşi?
Având în vedere popularitatea articolului meu despre căpşune şi căpşuni şi faptul că suntem în luna mai, iar mâine-poimâine intrăm în cireşar, mi s-a părut foarte oportun să public un articol despre cireşe şi cireşi. Aşadar, cum este corect: cireşe sau cireşi? În ceea ce mă priveşte situaţiea este destul de clară: un cireş, doi cireşi – cu referire la copac…
Citește mai departe » -
Moldovenii și legenda Ghiavolului tărcat (2)
„Să văd dacă am înţeles bine, vorbi Cezar în cele din urmă: ne pui o întrebare, dacă răspundem corect, scăpăm cu zile și ne îndeplinești o dorință”. ”Aşa este, tună pocitania, dar dacă greșiți, va fi vai și amar de pielea voastră.” ”Care este esența adevărului?” ne întrebă namila şi răsturnă o clepsidră cu cap de mort după care necheză…
Citește mai departe » -
Moldovenii și legenda Ghiavolului tărcat (1)
”Ți-am povestit vreodată legenda Ghiavolului tărcat?” l-am întrebat eu pe un ton grav în timp ce traversam o poieniţă. „Nu, dădu Cezar din cap surîzînd. E vreo poveste de speriat copchiii?” ”Nu chiar”, i-am răspuns eu gînditor. Era o seară liniștită de mai, stelele începură să ne facă cu ochiul din înaltul cerului în timp ce ultimele raze ale soarelui…
Citește mai departe » -
Teorie vs. Practică în stil românesc
Teorie – atunci cînd ţi se pare că ştii totul, dar nu funcţionează nimic. Practică – totul funcţionează perfect, dar nimeni nu ştie cum şi de ce. Noi combinăm armonios teoria cu practica: adică la noi nu funcţionează nimic şi nimeni nu ştie de ce. Dar eu zic că nu are rost să ne batem capul în această privinţă, pentru că…
Citește mai departe » -
Un exemplu de prietenie adevarată
Au fost odată ca niciodată în Portugalia, că de n-ar fi, nu s-ar povesti, doi tineri. Unul se numea Cristiano, celălalt Albert. Ambii visau să devină mari fotbaliști, să joace la cel mai înalt nivel, să evolueze pe arene extraordinare, să fie priviți și admirați de milioane de suporteri din întreaga lume. Tinerii erau prieteni nedespărțiți, mai ales că jucau…
Citește mai departe » -
Obonato – un experiment antropologic
Un antropolog a mers într-o bună zi într-o localitate izolată din Africa ca să facă un experiment. Odată ajuns, acesta a adunat toți copiii din sătucul respectiv și le-a spus: vedeți acel copac din depărtare? Lîngă el se află un coș plin cu fructe. Cel care va ajunge acolo primul, va cîştiga toate acele fructe delicioase. Antropologul a dat semnatul…
Citește mai departe » -
Soldatul sovietic și pomelnicul moldovenesc
În țara Moldovei se apropie cu pași grăbiți Paștele Blajinilor. Așa că azi o să vă povestesc o pățanie legată de pomelnice. Pentru cei care nu știu, Paștile Blajinilor este o sărbătoare ortodoxă la o săptămînă după Paști în care moldovenii merg la cimitir ca să-i pomenească pe cei trecuți în lumea de apoi. Pomelnicul este o cărticică de mărimea…
Citește mai departe » -
O trompetă pe timp de război
Cîteva fragmente scurte pe care le-am selectat din micro-romanul Novecento de Alessandro Baricco. Publicul e numai ochi și urechi, nemișcat. Toți au respirația tăiată. Cu ochii fixați pe pian și gurile căscate, par niște adevărați idioți. Au rămas așa, în tăcere, complet buimăciți, chiar și după formidabila aia dezlănțuire de acorduri de la sfârșit cântată parcă cu o sută de…
Citește mai departe » -
Jocurile foamei – despre carte și film
Hunger Games sau Jocurile foamei este numele unei serii de cărți semnate de scriitoarea americană Suzanne Collins. Am auzit pentru prima dată de Jocurile foamei într-un trailer la cinematograf. Apoi am aflat că filmul este doar prima parte dintr-o trilogie și e bazat pe o carte cu același nume. Jocurile foamei a avut un succes răsunător pe continentul american, de…
Citește mai departe » -
Am computer cu dublă personalitate
Laptop-ul meu are personalitate dublă. Uneori e cuminte, ascultător și nu-mi iese din cuvînt, alteori mă bagă în boale cînd se apucă să facă lucruri de capul lui, de zici că au intrat dracii în el. Pățania pe care vreau să v-o povestesc s-a întîmplat pe la începutul lui martie. Știți voi perioada aia în care încep să ciripească păsărelele,…
Citește mai departe » -
Cum am ajuns în clasa a patra
Din caietul de evaluări al unui elev de clasa a patra, discipol de-al mamei mele, care trebuia să scrie o povestire cu titlul Așa am ajuns la vîrsta mea. ”Mama cînd m-a născut aveam 15 kg, la 25 kg m-a dat la grădiniță. La 7 ani m-a dat la școală în clasa întîi. În clasa întîii făceam multe pozne. În…
Citește mai departe » -
Teatrul – butoiul cu praf și pulbere
… și am fost la teatru. Cei care îmi urmăresc blogul au avut ocazia să citească articolul în care mărturiseam motivele care m-au făcut să renunț. Ei bine, după o pauză de 4 ani am hotărît să mai încerc odată, să-i mai dau teatrului o șansă. S-a întîmplat pe 27 martie, de ziua mondială a teatrului. S-a jucat piesa Butoiul…
Citește mai departe » -
Despre curaj şi pantaloni
Demult, pe cînd mările erau străbătute de corăbii cu pînze, un căpitan şi echipajul său erau în pericol de a fi abordaţi de piraţi. Panica i-a cuprins pe marinari. Doar căpitanul a rămas calm şi i-a cerut secundului să-i aducă o camaşă roşie, după care s-au luptat cu piraţii şi în cele din urmă i-au învins. Acelaşi lucru s-a întîmplat…
Citește mai departe » -
Dialog între un cui și un tablou
Încă un fragment interesant din micro-romanul Novecento de Alessandro Baricco. Pe mine întotdeauna m-a mirat treaba cu tablourile. Stau acolo sus ani de zile, pe urmă fără ca nimic să se întîmple, dar nimic vă spun, pac, jos, au căzut. Stau acolo agățate în cuie, nimeni nu le face nimic, dar ele la un moment dat, pac, cad ca niște…
Citește mai departe » -
Un moroșan la vamă
Un fel de continuare a articolului trecut. La 10 noaptea, sîntem singuri în vama română. Vameșul ne verifică actele. ”Hmm, Maramureș, mormăie el uitîndu-se la numerele de înmatriculare. Veniți de departe, unde mergeți?” ”La cramele din Moldova”, declară plin de patos Adi, colegul meu de călătorie. ”Aveți ceva de declarat? Arme, droguri, valută?” ne întrebă cîteva minute mai tîrziu vameșul…
Citește mai departe » -
Un moroșan la Chișinău
Recunosc, nu e tare inspirat titlul, dar altul mai bun nu mi-a trecut prin cap. Așadar, la începutul lunii mă văd sosit în capitala Moldovei însoțit de doi tovarăși vrednici din Maramureș – cel mai aspru ținut al României, acum și în vecii vecilor, amin! Ne trezim dimineață cam boțiți după o noapte în care am degustat din bunătățile moldovenești…
Citește mai departe » -
Scurt monolog despre capre, sfinți și zăpadă
Să vezi ce pățesc sîmbăta trecută, îmi povesteşte un cunoscut pe la începutul lui martie. Exact ca în filmele cu proști, nu alta. Mă trezesc dis-de-dimineață și primul lucru scot capul pe geam. Văd că Dumnezău a mai turnat peste noapte vreo 20 cm de omăt și oftez prelung. Că am de mers după masă la socri la țară și…
Citește mai departe » -
Cronica unui viol eșuat (3)
Scurtă povestire în 3 părți Partea 3 – Lupta Se făcu liniște. Respirația plînsă a fetei undeva în stînga, pulsul nebunesc care părea că vrea să-i spargă timpanele. Dar nu avea timp pentru asta, pentru că o altă siluetă își făcu apariția la capătul tunelului. De data aceasta urmăritorul era mai precaut și nu se avîntă spre întuneric așa cum…
Citește mai departe »
