Moldovenii și legenda Ghiavolului tărcat (2)
„Să văd dacă am înţeles bine, vorbi Cezar în cele din urmă: ne pui o întrebare, dacă răspundem corect, scăpăm cu zile și ne îndeplinești o dorință”. ”Aşa este, tună pocitania, dar dacă greșiți, va fi vai și amar de pielea voastră.”
”Care este esența adevărului?” ne întrebă namila şi răsturnă o clepsidră cu cap de mort după care necheză ascuțit. ”Am belit-o”, mi-a șoptit Cezar scurt. La întrebarea asta s-au chinuit toți filosofii din lume. De unde să știm noi răspunsul?”
”Uăi, eu zic să fugim” i-am propus eu. ”Unde să fugi, bre? N-ai văzut ce lăbane mari şi lungi are? Unde pălește, nici iarba nu crește!” Drept zici, am aprobat eu. Prin urmare, îi așa cum ai zis tu. N-avem scăpare”.
Secundele trecură cu viteza amețitoare și în curînd ultimele fire de nisip se prelinseră în partea de jos a clepsidrei. ”Răspunsul!” tună Ghiavolul tărcat. ”Poate ne dai altă întrebare” am început eu încercînd să-l înmoi.”Șii om!”
”Răspunsul!” repetă matahala. ”Putem lua opțiunea 50 la 50 sau sună un prieten?” încercă și Cezar. ”Răspunsul!” behai din nou namila. ”Ho, că nu dau turcii… dă-ne voie măcar să ne luăm adio de la viață…”
Și atunci mi-am adus aminte de sticla de vin pe care o aveam în rucsac. Am scos-o repede, am turnat licoarea prețioasă în două pahare și am închinat pentru ultima oară. Matahala sări ca arsă.
”În vino veritas!” declară Cezar cu patos și goli paharul. Ghiavolul scrîșni din dinți. ”În VIN este adevărul!” am strigat eu cît am putut de tare, în timp ce monstrul aproape că amuți de durere după care am început să cînt bun îi vinu ghiurghiuliu…
Dracul se făcu mic cît un nasture și dădu să scape. ”Stai ghiavole că trebuie să ne îndeplinești o dorință, i-a strigat Cezar apucîndu-l de coadă după care i-am spus într-un suflet jelania.”
Ghiavolul se dădu de două ori peste cap de ciudă, dar nu avu ce face. Ne îndeplini dorința după care se retrase cu coada între picioare.
Si uite de atunci Moldova are cel mai bun vin și cele mai mari beciuri din lume, acum și în vecii vecilor amin, iar cei doi prieteni cutreieră și astăzi pămîntul și povestesc cum au păcălit Ghiavolul tărcat.
Citeşte partea 1
Daa, mazăfaka! vreu şi un Post Scriptum 🙂
Cezar, pentru tine și două. Numa zi, și facem !