Un moroșan la Chișinău

Recunosc, nu e tare inspirat titlul, dar altul mai bun nu mi-a trecut prin cap. Așadar, la începutul lunii mă văd sosit în capitala Moldovei însoțit de doi tovarăși vrednici din Maramureș  – cel mai aspru ținut al României, acum și în vecii vecilor, amin!

Ne trezim dimineață cam boțiți după o noapte în care am degustat din bunătățile moldovenești pe care le-am stropit din belșug cu licori autohtone. Ne pregătim să mergem la Cricova, dar înainte de asta feciorii țin să intre într-o farmacie.

Îi las să meargă, ce li s-ar putea întîmpla? Trec 5 minute, trec 10. Feciorii nu apar. Încep să-mi fac griji. ”Andrei, hai repede!” mă strigă unul din ei în cele din urmă. Alerg cu sufletul la gură să văd ce s-a întîmplat. Mai departe povestește Radu, unul din tovărșii moroșeni.

”Mno, intru eu în farmacie și îi zîc la vînzătoare: aveți să-mi dați ceva pentru arsuri la stomac? Ea se uită la mine ca le felu 24″. După care începe să turuie în rusă și-mi arată fel de fel de medicamente.

“Am acid la stomac! Au, au, au!” zic eu în timp ce mă frec pe burtă. Poate așa a înțelege care mi-i baiu. Ea dă-i înainte cu unsori, preparate, comprimate și alte leacuri. Și atunci îmi vine o idee jenială. “Cricova”, strig eu de cîteva ori și arăt cu degetu.

”Aaah, Cicova?!” se luminează la față femeia, adică ”de ce n-ai zis de la început?” Mno, și aici a apărut Andrei. ”Trebuia să ziceți că mergeți la Cricova”, îmi spune femeia în rusă. ”Ei sunt din România, nu știu rusă, îi răspund eu”. ”N-are nimic, mă încurajează ea, acolo toți vorbesc aceeași limbă”

”Cel mai bun leac pentru mahmureală, spune ea zîmbind, e un păhărel de 50 de votcă” După care îmi întinde niște pastile împotriva acidității. Îi mulțumim pentru sfat după care pornim cu pas alergător în direcția beciurilor Cricova.

Scrie un răspuns