Cum am ajuns în Baia Mare – povestea din spatele legendei (1)

De vreo 10 ani încoace mă întrebă moroșenii de ce m-am mutat din îndepărtata și frumoasa Moldovă tocmai în capătul României, în țara Maramureșului, acolo unde se agaţă harta în cui. Ei bine, cred că a venit timpul să vă spun adevărul.

Era pe la sfîrșitul anilor 90. Eram coșcogemite goblizan cînd părinții mi-au spus într-o bună zi că era cazul să încerc să fac ceva util cu viața mea. Pe vremea ceea opțiunile nu erau foarte variate.

Ori intrai în politică, ori intrai în afaceri, ori te făceai bandit (fără prea mari diferențe între ele). Politica am eliminat-o din start, deși s-ar fi adunat două-trei babe care m-ar fi votat dacă aș fi candidat la președinție.

Uite așa am hotărît să mă fac biznesman. Am început de jos. Strîngeam vara nuci și duceam miezul la angrosiști, colectam fier și aluminiu. Din banii strînși mi-am luat pămînt și în scurt timp am început o afacere cu perje şi pătlăgele.

Le vindeam în Murmansk și de acolo aduceam chistoale, granate și tancuri, deh, lucruri trebuincioase pe la casa omului. După aceea am decis să trec la lucruri mai fine și am început să vînd fîn.

Afacerile mergeau bine, poate chiar prea bine. Și în curînd m-am pomenit pe cap cu niște uzbeci care cereau cotă parte. N-o fost chip să scap de ei omeneşte şi a trebuit să intru în lumea banditească.

Așa am ajuns să mă ocup cu răchetu. Treabă pe care am lepădat-o în scurt timp pentru că eram prea bun la suflet şi nu aveam nici calitățile și nici pregătirea necesară.

Uite aşa m-am pomenit într-o bună zi că mă caută niște neamuri de-a uzbecilor cu chistoale și topoare, niște băieți cu fruntea îngustă de la Odesa cu cuțite și nunciacuri, plus ofițerul de recrutare în armata cu… arcanul.

Atunci am zis „gata, pînă aici o mers soldatul”, mi-am luat traista-n băţ și am hotărît să plec din țară.

Citeşte partea 2
sursă foto