Scurt tratat despre noroc și căcat (3)
Așadar am două ipoteze referitor la originea acestei legături ciudate dintre rahat și noroc. Prima din ele se referă la calitatea omului de a rîde în fața neșansei, de a face haz de necaz.
O credință populară mai veche spune că în viață nu poți să le ai pe toate, că Dumnezeu îți dă într-o parte, dar îți ia din alta. Pornind de la această premisă, omul de rînd a și-a pus o întrebare simplă.
dacă tu ca individ ești la un moment dat victima unui astfel de accident stînjenitor, nu ar fi normal ca universul sau Cel de sus să compenseze acest dezechilibru? Răspunsul este afirmativ, iar antidotul ghinionului este bineînțeles norocul.
Cea de-a doua explicație pe care am găsit-o pentru a explica această legătură ciudată se referă la o altă calitate a poporului, una mai puțin lăudabilă decît prima, și anume – invidia, ciuda că cineva are mai mult decît tine.
Foarte mulţi oameni vor avea sentimente negative: ciudă, invidie, pică sau chiar de ură față de o persoană care are noroc, care se poate lăuda cu realizări frumoase și o viață mai bună comparativ cu majoritatea.
În loc să caute explicații legate de bunăstarea respectivului individ, oamenii îi vor pune în cîrcă tot felul de porcării: că e prost de dă în gropi, că nu o să se aleagă nimic din el și că a mîncat mult căcat pentru a obține ceea ce are.
Pentru că, în ochii oamenilor, fericitul nu e niciodată norocos pentru că merită acest lucru, pentru că a fost consecvent și a depus eforturi, ci pentru că este un căcănar prost care a avut parte de noroc chior.
Cu aceasta îmi închei scurta mea pledoarie, conștient fiind că subiectul nu este nici pe departe epuizat. Și dacă credeți în continuare în relația analizată mai sus, vă urez să aveți parte de incidente cu excremente care să vă aducă noroc, bunăstare și tot ce vă doriți.