Ada Milea și Insula misterioasă
Sîmbăta trecută am fost la piesa de teatru care a pus punct ediției 20 a Festivalului Atelier. E vorba de Insula – un spectacol-concert realizat și adaptat de Ada Milea după piesa poetului suprarealist Gellu Naum.
Nu cred că mai e nevoie să v-o prezint pe Ada Milea – ea e fără îndoială una din cele originale și neobișnuite artiste din România, iar spectacolul pe care l-am văzut sîmbătă a fost pe măsură. A trebuit să treacă aproape o săptămînă ca să pot procesa emoțiile generate de piesă.
Cuvintele care-mi treceau prin minte cînd am ieșit de la teatru erau – neobișnuit, nonconformist, nemaivăzut și nemaiauzit. Spectacolul spune povestea lui Robinson Crusoe, singur pe o insulă pustie plină de oameni – o lume a teatrului absurd, în care ești asaltat de metafore, umor fin și teme dureros de actuale.
Piesele concepute de Ada Milea sînt superbe, fiecare fragment cu o semnătura distinctă. Adaugă la acestea niște actori cu o prestație scenică și calități vocale impresionante, o coregrafie interesantă și obții un spectacol de calitate care m-a trecut prin toate stările: tristețe, bucurie, nedumerire, entuziasm.
La final spectatorii au aplaudat în picioare minute în șir, ceea ce a făcut-o pe Ada să interpreteze la chitară cîteva fragmente ale piesei în limba engleză (Insula a fost prezentată inițial cu mare succes în Marea Britanie într-o altă formă alături de violonistul Alexander Bălănescu).
La sfîrșit am mers în spatele scenei și am discutat cîteva minute cu Ada: am felicitat-o pentru spectacol și am rugat-o să vină mai des pe la noi. Sper să o revăd din nou în concert cît mai curînd posibil.
bravo, eu am fot la don quijote, vreau sa vad si insula.
ps> parca esti mai ‘luminat’ linga un artist ca lumea!
Să ştii că aşa e. Atunci cînd eşti în preajma unor oameni talentaţi, ai impresia că eşti capabil şi tu de fapte extraordinare.
> ma refeream la Ada, ea e mai luminoasa linga singur 🙂