Omul negru, violul şi chişca de metal

Eram prin clasa a 11 cînd mama a avut ideea năstruşnică să mă ducă la un control medical la stomac. Nu că aş fi avut probleme, dar îi venise ei un gînd că nu are cum să strice. Bineînţeles că nu mi-a spus în ce consta consultul, dacă ştiam, fugeam de rupeam pămîntul.

Şi uite aşa am intrat eu în cabinetul medicului ca mielul la tăiere. Doctorul m-a măsurat din priviri peste ochelari şi m-a invitat în camera alăturată. În capăt era un pat alb, iar lîngă el un fel de cuier pe care erau atîrnate nişte furtunuri metalice.

În acel moment am simţit cum undeva în mintea mea se aprinde un beculeţ portocaliu cu mesajul: Andrei, ceva e putred în Danemarca. Ai face bine să speli putina! Dar era deja prea tîrziu pentru că uşa cabinetului s-a închis în spatele meu, iar sora medicală mi-a ordonat să mă întind pe pat.

Medicul a început să cotrobăie meticulos prin multitudinea de fire metalice care atîrnau îmbirligate pe cuier, alegînd în cele din urmă o chişcă groasă de două degete şi lungă de aproximativ un metru. Între timp beculeţul din minte se făcuse roşu sîngeriu, iar mesajul se transformă în Pericol! Fugi! Rupe-o din gară! Şterge-o!

„Ce vreţi să faceţi cu aia?” l-am întrebat eu cu glasul firav ca un fir de aţă. Medicul m-a privit sever şi nu a răspuns nimic. Sora medicală îmi băgă în gură un suport în formă de cub care avea o gaură mare pe mijloc şi îmi spuse să strîng din dinţi.

Medicul băgă chişca metalică prin gaura suportului şi în acel moment am înţeles cum se simt femeile care sînt violate. Obiectul metalic mi-a pătruns în gură, faringe şi esofag şi s-a oprit în stomac. Mi-au dat lacrimile instant, am început să horcăi ca un porc la tăiere şi să mă zbat convulsiv.

Sora medicală mă ţinea cu mînă fermă în timp ce medicul manevra meticulos şarpele metalic, analizîndu-mi maţele pe ecranul minuscul de la capătul furtunului. În cele din urmă mulţumit de introspecţie îl retrase lăsîndu-mă lat şi epuizat pe pat. Tot procesul nu dură mai mult de 3-4 minute care mie mi s-au părut ore.

Cred că în acea zi nu am vorbit cu părinţii, asemenea „trădare” nu se uită niciodată. Oricum, dacă vreţi senzaţii tari la preţ de nimic, vă recomand un consult introspectiv al stomacului. Merită toţi banii!