Oamenii sînt proști, copiii nu sînt speciali…
Cel care a spus că fiecare copil este o comoară habar nu avea despre ce vorbește. Ideea în sine este una nobilă, înălțătoare și pollitical correct cum zice americanul. Dar asta nu o face să fie adevărată. Așadar haideți să ne punem de acord de la bun început: nu toți copiii sînt speciali. Raționamentul meu este destul de simplu.
Să folosim metoda reducerii la absurd: dacă toți copiii sînt speciali, înseamnă că și toți, dar absolut toți adulții sînt speciali: și manelistul cu boxe de la 1 care nu te lasă să dormi la etajul 4, și mîrlanul care se îmbată, urcă la volan și omoară oamenii pe trotuar și oligofrenul care se distrează jefuind bătrîni lîngă bancomat.
Lumea e plină de dobitoci, dereglați, ticăloși de tot soiul sau pur și simplu de oameni proști. Oamenii valoroși pentru omenire, cei care contribuie cumva la evoluția noastră ca specie, sînt un mic procent din masa care alcătuiește carnea de tun. Dacă fiecare copil este special de ce e plină lumea de proști? Și cum ajunge un copil special să se transforme într-un adult foarte ne-special?
Cine este de vină pentru această transformare: viața, mediul, soarta, Dumnezeu? Copii deștepți, talentați și frumoși care ajung astfel de adulţi reprezintă doar un procent mic din masa de plozi urlători, anoști, needucați și neinteresanți care populează frumoasă noastră planetă.
E simplu: proștii alcătuiesc majoritatea covîrșitoare a populației și aceștia se înmulțesc cu o viteză alarmantă. Părinții bătuți în cap, neinteresați de soarta copiilor lor și cu o moralitate îndoielnică produc de obicei plozi care le seamănă întocmai.
Astfel singura concluzie dureroasă și irefutabilă la care ajungem este că oamenii sînt proști și prea puţini copiii sînt speciali…
Copiii sunt speciali, dar cad sub influenta adultilor. Si cred ca se refera mai mult la faptul ca e o comoara in momentul cand apare intr-o familie.
Nu cred ca a fi „special” e ceva cu care te nasti… cred ca majoritatea copiilor destepti si talentati care ajung oameni de valoare o fac in egala masura prin eforturi proprii si gratie sustinerii familiei si mediului.
Cred totodata ca exista unele cazuri in care se nasc copii destepti si talentati si din copularea dintre o amarata mai mult beata decat treaza si un nespalat pentru care singurele placeri in viata sunt sexul si berea. Dar majoritatea covarsitoare a copiilor nascuti din parinti precum cei descrisi de Andrei ajung asemeni acelor adulti, in egala masura datorita genelor si faptului ca nu au acces la sau interes fata de nici un fel de educatie care sa-i ridice din mizerie (adeseori doar morala si intelectuala).
Cat despre ideea ca ei ar reprezenta o comoara pentru familiile lor… nu sta in picioare. De cele mai multe ori, in astfel de cazuri, o nastere inseamna inca o gura de hranit, inca o alocatie si/sau sursa de ajutor social, sau inca un copil ajuns mai devreme sau mai tarziu in case de copii sau pe strazi. E amar articolul lui Andrei, dar nu pot sa nu fiu 100% de acord cu el…