Der Untergang / Downfall: review și păreri despre film

M-am uitat aseară la Der Untergang / Downfall – un film german despre ultimele zile din viața lui Hitler. Intenționam să-l văd mai demult, știam însă că filmul este greu, de aceea am tot amînat.

Acum că l-am văzut, pot afirma cu certitudine că acesta este un must-see atît pentru amatorii de filme despre război, cît și pentru cei care sînt curioși să afle cum a arătăt din interior prăbușirea unui imperiu care a fost la un pas să cucerească Europa.

Găsiți mai jos un review de Tudor Bran despre film

Unul dintre cele mai importante evenimente ale secolului XX a fost cu siguranță cel de-al Doilea Război Mondial, conflict în urma căruia și-au pierdut viața peste 60 de milioane de oameni și care a schimbat definitiv lumea așa cum era ea cunoscuta în acea vreme.

Curiozitatea noilor generații față de evenimentele de la începutul anilor ’40, precum și dorința producătorilor de film de a prezenta într-un mod cat mai realist ororile războiului au dus la apariția unor producții cinematografice de calitate dintre care amintim genialul Saving Private Ryan, The Pianist sau premiatele serii Band of Brothers și The Pacific.

La aproximativ 70 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, un regizor de film german, Oliver Hirschbiegel, redeschide rănile trecutului și prezintă cu veridicitate sfârșitul lui Adolf Hitler, conducătorul Germaniei Naziste. Der Untergang (eng. Downfall) este o relatare rece și obiectivă a evenimentelor din ultimelor zece zile ale celui de-al Treilea Reich.

Filmul este bazat pe relatările fostei secretare a lui Hitler, Traudl Junge, despre ultimele zile petrecute alături de Hitler în bunker-ul acestuia din Berlin. Cea mai mare parte a acțiunii are loc în interiorului bunker-ului, detaliu ce-i oferă filmului o atmosferă apăsătoare, aproape claustrofobică.

Pe măsura ce deznodământul războiului devine din ce în ce mai clar, bunker-ul se transformă într-un loc al deznădejdii, al negării și chiar al morții. Relația dintre Hitler și secretara sa este neobișnuită. Traudl Junge îi arată lui Hitler simpatie și loialitate, însă este îngrozită de cruzimea și lipsa de umanitate a acestuia.

Cu toate acestea Hitler este Fuhrer-ul, omul venerat de o întreagă națiune. În ciuda acestui fapt, Hitler este prezentat ca având unele elemente de umanitate. Disprețuiește fumatul, este atașat de Blondi, ciobănescul său german, și pare interesat de soarta secretarelor sale și a copiilor familiei Goebbels.

Suntem martorii dezamăgirii sale pe măsură ce Armata Roșie înaintează spre Berlin. Visul unui Imperiu German care să domine Europa s-a stins, iar acest lucru îl strivește. Într-una din scenele memorabile ale filmului, Hitler privește în tăcere portretul lui Frederick cel Mare, contemplând propriile eșecuri.

Der Untergang nu este însă un film pro nazism. Portretizarea umanitarii lui Hitler nu face decât să sublinieze grozăvia crimelor sale. Lipsa de umanitate a celui de-al Treilea Reich este evidentă de-a lungul întregului film.

Hitler învinuiește poporul german pentru înfrângerea armatelor sale, numindu-i lași și spunând că aceștia își merită soarta. Joseph Goebbels exprima sentimente similare. Magda Goebbels afirmă că nu poate trăi într-o lume fără doctrina Național Socialistă și își otrăvește copiii înainte de a se sinucide alături de soțul ei.

Filmul captează perfect negarea și lipsa de speranță. Eva Braun organizează o petrecere în mijlocul unui bombardament rusesc, încercând să uite de înfrângerea iminenta a Germaniei. Hitler ordonă generalilor săi să mute divizii de tancuri care ori nu mai există, ori nu mai sunt de nici un folos.

Fuhrer-ul aruncă vina înfrângerii Germaniei pe umerii generalilor, neasumându-și deloc responsabilitatea pentru acest deznodământ. Cei din jurul său sunt conștienți de situația fără ieșire în care se află și îl trădează, fiecare încercând să-și salveze propria piele.

În mijlocul acestei nebunii, unii oameni își păstrează totuși sănătatea mentala. Profesorul Schenck, un doctor german, încearcă să ajute soldații răniți și civilii pe care conducătorii i-au abandonat. Berlinul este în ruine, iar oamenii sunt lăsați fără apărare în fața furiei sovietice.

Un bărbat german încearcă fără succes să convingă niște soldați de aproximativ 13-14 ani că lupta pe care aceștia o duc este lipsita de speranță. Cumnatul Evei Braun, Fegelein, încearcă să o convingă pe aceasta să părăsească Berlinul însă Eva Braun nu-l poate părăsi pe Fuhrer.

Simpatizăm cu acești oameni, deoarece ei reprezintă o mărturie a nebuniei celui de-al Treilea Reich. Oamenii se sinucid din devotament față de conducătorul lor. Corinna Harfouch prezintă o Magda Goebbles rece și înfiorătoare; scenele în care îl imploră pe Hitler să nu se sinucidă sau în care își otrăvește copiii sunt memorabile.

Cu toate acestea, vedeta acestui film este fără îndoială elvețianul Bruno Ganz. Interpretarea sa este atât de autentica încât devine înfricoșătoare. Deși de-a lungul timpului Hitler a fost interpretat de o suita de actori de calibru precum Anthony Hopkins sau Sir Alec Guinness, Bruno Ganz este de departe cel mai lăudat.

Pentru a intra în pielea personajului, acesta s-a pregătit timp de patru luni studiind mimica, gesturile și vocea lui Adolf Hitler. Rezultatul final este un joc actoricesc de cel mai înalt nivel. Este suficient să menționez celebra scena, devenita între timp un adevărat punct de referință, în care Hitler, conștient că războiul este pierdut, își vărsă furia pe generalii săi.

Pe măsura ce-l privim pe acest Hitler înfrânt și patetic, realizăm că nu a creat de unul singur al Treilea Reich, ci a fost doar punctul central al unei revolte spontane a poporului german, alimentată de rasism, xenofobie, grandomanie și frică.

Hitler a fost abil în ceea ce privește exploatarea acestor sentimente și a știut să se înconjoare de strategi și propagandiști talentați, însă nu a fost un om mare, ci un simplu om căruia soarta i-a permis să elibereze un rău de neimaginat.

Recomand acest film oricărei persoane interesate sa cunoască mai multe detalii despre Hitler și despre cel de-al Doilea Război Mondial, atât pentru a-și dezvolta cultura generală, cât și pentru a învăța din greșelile trecutului cu scopul de a nu le repeta pe viitor.

„All that is necessary for evil to triumph is for good men to do nothing”
-Edmund Burke

Surse foto 1 2 3