Cum se pregătesc butoaiele pentru vinul nou
Toamna aceasta am avut din nou prilejul să particip la culesul strugurilor și produsul vinului. Am aflat multe lucruri interesante pe care vreau să vi le împărtășesc. Le puteți citi în cele ce urmează.
Mustul care chișcă de limbă
După ce a fost culeasă, poama (adică strugurii) este dată prin zdrobitoare într-o cadă și lăsată să se hodinească vreo 2-3 zile timp în care este ”deranjată” odată la câteva ore cu mustuitorul. Atunci când mustul începe să chiște de limbă el e pe cale să se transforme în vin. Acesta e momentul în care el trebuie pus în butoi.
Jinișorul, adică vinul în devenire, este scos cu o chișcă (adică cu un furtun) și strecurat. Restul este presat și scurs la teasc. E important ca vinul ca să fie dat în beci înainte să se oprească din fermentat ca să nu se răsufle. Înainte să punem vinul în balercă (adică în butoi) el trebuie scos din beci și pregătit pentru a putea găzdui vinul nou. Acest proces are mai multe etape.
Desfundatul butoiului
Butoiul se pune cu robinetul în sus. Primele 2-3 cercuri sunt scoase cu ajutorul a două ciocane dintre care unul are un capăt îngust prevăzut cu un canal. Acest ciocan este plasat pe muchia cercului și lovit de jos în sus cu cel de-al doilea ciocan. Gospodarul casei lovește cercurile butoiului repetat de jur împrejur până acestea pot fi mutate ușor, după care scoate capacul butoiului ținându-l de robinet. Acum el este gata să fie spălat și tratat.
”… că însuși globul pămîntesc e un butoi
cu cepul în republică la noi”(Petru Cărare)
Spălarea și tratarea butoiului
Butoiul se spală în câteva ape și se curăță cu ajutorul unei perii pentru a îndepărta toată murdăria și depunerile ce s-au adunat peste an. După aceasta butoiul este lăsat să se zvânteze. În canalul capacului se pune uneori mămăligă pentru a-l fixa mai bine. Aceasta contribuie la o etanșeitate mai bună.
Înfundatul butoiului
După ce balerca a fost curățată și uscată temeinic gospodarul începe să bată cercurile prin același procedeu descris mai sus, doar că de această dată le lovește de sus în jos. Cercurile sunt bătute până ajung în locul în care au fost înainte să fie scoase.
Capacul trebuie să vină exact în canalul și locul său fixat cu robinetul în partea opusă față de vrană (cepul de la mijlocul butoiului). Dacă toate au fost făcute întocmai, butoiul este înfundat.
Verificarea butoiului
Înainte să punem vinul în el, butoiul trebuie verificat pentru etanșeitate. Pentru aceasta se pune vrana și se toarnă uncrop (apă clocotită) pe capac după care se suflă aer prin robinet. Dacă apa bolborosește, înseamnă că butoiul nu a fost înfundat bine și procesul trebuie repetat.
În cazul în care aerul iese prin spațiul dintre doage butoiul este culcat și se toarnă în el apă clocotită. Apa este lăsată înăuntru câteva ore pentru ca doagele să se umfle după care butoiul este întors cu vrana în jos și lăsat să se usuce. După ce s-a uscat, butoiul este rostogolit cu grijă înapoi în beci. Acum el este gata să găzduiască vinul nou pentru încă un an.
Ahh, cum imi amintesc ce faceam eu pe la 7-8 ani. La un moment dat eram „responsabilul”cu mutarea vinului din butoaie in sticle. Nu stiu de ce se facea asta, dar o faceam. Si la fiecare tragere din furtun bagam si pe gat ceva 🙂
Dany, sună foarte cunoscut ceea ce zici. Ăsta e ”riscul” meseriei 😀
Da’, pana acum 2 ani am avut parte de o vie…din belsug. Vie multa, struguri multi, vin mult. Faza nasoala era ca sute de vrabii isi faceau pe acolo veacurile, bietele animale. Am acum must prin frigider parca, mi-a adus o vecina acum vreo 2 saptamani. Maine il arunc.
La mine problema erau graurii. Veneau in stoluri, se asezau pe un butuc de vie si cind plecau lasau in urma prapad.