Video, vinuri, vicii

Cinematograful Dacia Baia Mare: senzații tari la 7 lei TVA inclus

domnisoara-christina-2013-eliadeMiercuri seară. Un grup de flăcăi și fetișcane zgribulesc în spatele cinematografului Dacia. Printre ei se află și subsemnatul. Am venit să o vedem pe Domnișoara Christina – o ecranizare după nuvela lui Mircea Eliade.

Casierița ridică din umeri supărată: ”nu punem filmul, e prea frig și nu pornim instalația”. Îi spun că sîntem 13. Administratoarea urcă într-un Matiz rozosin și pleacă după operator. ”Fă ce vrei, dar rulează filmul” îi spune ea la telefon autoritar.

”Bine că nu veniți cu lunile, reia casierița nervoasă. Și noi trebuie să plătim bilete din buzunar ca să nu ne pierdem locul de muncă!” Așteptăm. Clădirea moțăie amorțită după care ne înghite pe toți 13 plus operatorul și administratoarea.

Sala e adormită, întunecoasă și rece. În centru ne salută șăgalnic un reșou. Alina scoate o sticlă de pălincă, rețeta locală împotriva tuturor bolilor și beteșigurilor. Începe filmul. O imagine cîrpită se înfățișează pe o parte din ecran. Se aud comentarii și chicoteli.

Jumătate de oră mai tîrziu mă surprind într-o poziție semiaplecată. Se vede că m-a prins atmosfera. După aproape 1 oră imaginea dispare de pe ecran și se aprinde o lumină chioară. ”Imediat schimb bobina” ne strigă operatorul din spate.

Ne dezmorțim. Îi ofer geaca de iarnă vecinei de scaun căreia i-au înghețat picioarele. ”Data viitoare venim cu pături și mănuși”, spune cineva. Fur niște cipsuri de la János și niște suc de la Andrei. Filmul reîncepe și realizez că în pofida frigului și a condițiilor precare, experința e una pozitivă.

După o sută și ceva de minute ne ridicăm și ne îndreptăm înfrigurați spre ieșire unde ne salută prima ninsoare din acest an. ”Să veniți și săptămîna viitoare” ne strigă casierița. ”Neapărat”, îi răspunde cineva închizînd ușa cinematografului care era cîndva unul din cele mai vizitate locuri din oraș.

Sursă foto

14 Comments

  1. Ultimul film la care am fost la cinema a fost Spider Man 2 :)) Prin 2004 mai exact. E trist ca una dintre cladirile emblema a ajuns asa din cauza statului roman.Trist 🙁 Si cand ma gandesc mai bine, in copilarie duminica de duminica mergeam la film. Indiferent de gen 😀

  2. Mie îmi place Eliade și am vrut să văd filmul. Plus că îmi era dor să merg la Dacia, măcar de dragul vremurilor de altădată.

  3. Robi, eu mergem la Dacia în timpul studenției. Un film în oraș era pe atunci un eveniment marcant.

    Sala era mai tot timpul plină. Ce vremuri…

  4. Imi place cum ai pus in cuvinte experienta mersului la cinema-ul pustiit din Baia Mare; te-ai folosit de un umor fin si inteligent sa ma introduci in atmosfera. Pentru o clipa, am simtit frigul si aburii licorii anti-betesigului.
    Totusi, mi-ar fi placut sa citesc si despre experienta ‘filmului’. La asta am sperat din prima clipa in care am deschis articolul. Consider ca daca ai baga vreo 2 paragrafe si despre film in sine si cum ti s-a parut, articolul ar fi mai mult ca perfect. 🙂

  5. Tare as vrea sa putem face noi, baimarenii, ceva sa reinviem cinematograful… Si tre’ sa fie metode!
    O sa mai cuget si revin cu detalii cand imi trazneste o idee 🙂

  6. Mă bucur că mai sînt oameni care vor să slaveze Dacia! Eu credeam că sînt singurul client, că la ultimele filme vizionate eram doar eu în sală, sau eventual cu încă cîţiva prieteni pe care reuşeam să-i conving (greu, oricum…) Însă n-am mai fost din toamnă, că devenise mai frig ca afară 🙂 Şi dacă pînă în urmă cu 2-3 ani personalul era sufletist şi bucuros de oaspeţi, în ultimul timp e aşa cum ziceţi voi, se cam sperie cînd văd clienţi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button