Drumeție spre vîrful Pietrosul Rodnei și Cascada Cailor, județul Maramureș

indicator BorsaPe la începutul săptămînii trecute am realizat cu stupoare că “a trecut jumătate de vară, că mîine-poimîine e septembrie, iar eu nu mi-am făcut ”norma” de drumeții de vară pe care mi-am propus-o”. Ceva trebuia făcut și încă repede.

Așa că am plănuit rapid un “mountain break” în Munții Rodnei care stăteau țanțos pe lista mea de obiective de muuultă vreme, dar pe care am tot amînat să-i vizitez din diverse motive.

La Borșa se anunțau ploi și furtuni. Nu ne-am lăsat intimidați însă și am purces la drum sîmbătă dimineață împreună cu 4 prieteni de nădejde. Trei ceasuri mai tîrziu și niște înjurături strașnice la adresa drumurilor borșene am parcat în centrul orașului, în față la Unicarm.

doi frati blanosiDoi frați blănoși și ștrengari

Vîrful Pietrosul Rodnei ne privea de sus învăluit în nori, făcîndu-ne ademenitor cu ochiul. Primii 4 km pînă la mănăstire se pot face cu mașina. Noi am ales să parcurgem tot drumul pe jos și bine am făcut.

La ieșire din localitate doi membri blănoși ni s-au alăturat. E vorba de doi căței jucăuși care au decis să ne arate drumul și să ne amuze cu ghidușiile lor. I-am botezat Guiness și Nestea, iar ei nu au avut nimic împotrivă.

Citeşte tot articolul

Drumeție la Piatra Șoimului, Maramureș

picior-peste-picior-pe-piatra-soimului-maramuresPrognoza de ploaie pentru sîmbăta trecută s-a dovedit eronată, așa că am făcut o drumeție la Piatra Șoimului. Am urcat din Parcul municipal pe Valea Usturoiului prin Poiana Mărului (cunoscută și ca Poiana Nucilor) după care am urmat cărările marcate.

Ultima porțiune spre vîrf a fost un pic solicitantă, dar a meritat efortul pentru că de pe stîncă ne-a salutat o panoramă frumoasă: înghesuit în colțul din stînga orașul Baia Mare, în mijloc dealurile împădurite din zonă, iar în dreapta lacul Firiza și localitatea cu același nume.

Șoimul a apărut tîrziu și ne-a supravegheat de la înălțime mirat că ne-am aventurat pînă acolo și am tulburat liniștea din jur. Ne-am întors prin cariera de piatră obosiți, dar entuziasmați. Puteți găsi mai jos un filmuleț cu panorama care se vede din vîrf.

Citeşte tot articolul

Creasta Cocoșului în prag de primăvară

creasta-cocosului-rezervor-de-viataIeri mi-a bătut primăvara la ușă. ”Ce faci în casă? m-a întrebat ea ușor amuzată. Nu vezi ce frumos e afară?! Pentru cine crezi că m-am aranjat atîta?”

După care m-a luat de mînă și m-a dus să-mi arate frumusețile din Maramureș. În cele din urmă am ajuns pe vîrful Creasta Cocoșului – acolo unde iarna se mai agață cu ultimele puteri de munte.

Am filmat-o de acolo din vîrf. Puteți să o admirați în filmulețul de mai jos. Dacă ați uitat cum arată Creasta în straie de iarnă, o puteți vedea în acest articol.

Citeşte tot articolul

Iona la Salina Turda – teatru la mare adîncime

Iona-marin-sorescu-salina-turda-2014Se ia un text de o adîncime cutremurătoare, un regizor original și un actor talentat. Se amestecă bine pînă se dizolvă ideile și se lasă un timp să se așeze în mijlocul sufletului. Rezultatul este piesa Iona pe care am văzut-o sîmbăta trecută la Salina Turda.

Spectacolul este cel mai inedit proiect cultural pe care l-am văzut de la Faust-ul lui Purcărete încoace. La baza piesei stă Iona lui Marin Sorescu – un text de-o poezie pură în care ideile capătă sensuri amețitoare.

Regia îi aparține Mihaelei Panainte – una din cele mai inedite apariții din teatrul românesc din ultimii ani. Văzusem la Baia Mare Noul locatar a lui Ionescu în regia sa și am rămas impresionat.

Tot în Noul locatar l-am întîlnit și pe Florin Vidamski. ”Uite un actor care poate să joace orice” mi-am zis eu atunci. Sîmbătă am avut ocazia să-l revăd luîndu-se la trîntă cu chitul lui Sorescu într-un one-man show teribil.

Citeşte tot articolul

Baia Mare filmată de sus într-o zi de toamnă

Doamne, îți mulțumesc că ne-ai lăsat să inventăm roboțeii zburători care pot căra în spate camere video de înaltă rezoluție, că ai lăsat pe pămînt oameni pricepuți cărora le place să filmeze de la înălțime orașul nostru mic și cochet.

Rezultatul muncii lor îl puteți vedea mai jos. V-aș spune că în primele imagini se vede geamul în spatele căruia stau acum și scriu aceste rînduri, dar nu vreau să mă laud. Așa că nu vă zic 🙂

Ah, era să uit: Îți mulțumesc că ne-ai lăsat să inventăm blogurile, că altfel, zău, nu știu unde aș fi publicat elucubrațiile mele literare 🙂

Citeşte tot articolul

Cinematograful Dacia Baia Mare: senzații tari la 7 lei TVA inclus

domnisoara-christina-2013-eliadeMiercuri seară. Un grup de flăcăi și fetișcane zgribulesc în spatele cinematografului Dacia. Printre ei se află și subsemnatul. Am venit să o vedem pe Domnișoara Christina – o ecranizare după nuvela lui Mircea Eliade.

Casierița ridică din umeri supărată: ”nu punem filmul, e prea frig și nu pornim instalația”. Îi spun că sîntem 13. Administratoarea urcă într-un Matiz rozosin și pleacă după operator. ”Fă ce vrei, dar rulează filmul” îi spune ea la telefon autoritar.

”Bine că nu veniți cu lunile, reia casierița nervoasă. Și noi trebuie să plătim bilete din buzunar ca să nu ne pierdem locul de muncă!” Așteptăm. Clădirea moțăie amorțită după care ne înghite pe toți 13 plus operatorul și administratoarea.

Sala e adormită, întunecoasă și rece. În centru ne salută șăgalnic un reșou. Alina scoate o sticlă de pălincă, rețeta locală împotriva tuturor bolilor și beteșigurilor. Începe filmul. O imagine cîrpită se înfățișează pe o parte din ecran. Se aud comentarii și chicoteli.

Citeşte tot articolul