Harry Potter – sfîrşitul

„Slavă domnului!” Asta am exclamat eu după ce au dispărut de pe ecran ultimele cadre din ultima parte a ultimului film Harry Potter. „Slavă domnului că nu a murit!” După care am răsuflat uşurat.

Moartea eroului principal era un final pe care l-au anticipat mulţi, inclusiv eu. Deznodămîntul pe care îl aşteptam era că Harry trebuie să moară pentru a-l învinge pe maleficul Voldemort. Şi se pare că am avut dreptate. Harry Potter moare, dar continuă să trăiască. Vă las pe voi să descoperiţi cum e posibil acest lucru.

Am avut norocul să văd cronologic filmele bazate pe cărţile lui J. K. Rowling . Am început să le privesc abia prin 2009 şi în decurs de cîteva luni urmărisem deja toate cele 6 filme disponibile la acel timp. A urmat apoi ultimul pe care l-am aşteptat cu sufletul la gură, şi pe care realizatorii l-au lansat în două părţi.

De la Piatra filosofală la Talismanele morţii filmele urmăresc viaţa tînărului vrăjitor Harry Potter şi lupta acestuia cu lordul întunecat a cărui nume nu îndrăznea să-l pronunţe nimeni. Filmele au evoluat de la nişte creaţii pentru copii, la nişte opere serioase care pun întrebări existenţiale.

Curaj şi teamă, bunătate şi ură, sacrificiu şi egoism, loialitate şi trădare, toate sînt prezentate în cărţile lui J. K. Rowling într-un mod nou şi inedit. De la a cincea parte a epopeei atmosfera devine din ce în ce mai apăsătoare. Personajele pozitive mor rînd pe rînd, iar tînărul Harry este din ce în ce mai singur.

Speranţa pare să dispară pe măsură ce forţele întunecate devin din ce în ce mai puternice şi povara de pe umerii lui Harry din ce în ce mai apăsătoare. Ultima parte înseamnă lupta finală între cele două părţi.

Multă acţiune, efecte speciale remarcabile, răsturnări de situaţie, personaje care ni se dezvăluie într-o lumină total neașteptată, filmul are de toate, inclusiv un final optimist care încununează o epopee unică în lumea cinematografiei.