Ninsoare dumnezeiască în Baia Mare

Ajung aseară acasă după o piesă de teatru bună urmată de un pahar de vin cu niște oameni interesanți. Intru în casă și înainte să aprind lumina mă lovește o priveliște extraordinară. Uit de tot și mă apropii vrăjit de geam ca să admir o ninsoare dumnezeiască ce se cerne încet peste orașul adormit..

În cele din urmă mă dezmeticesc, caut camera de filmat și mă apuc să înregistrez tremurînd aceste imagini în timp ce în minte îmi răsună ca un ecou versurile unui poet care a plecat deja dintre noi.

Ninge fără milă, ninge și ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristețe și cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.

Ninge ca-n Esenin și-n poema rusă,
ninge fantomatic și bacovian,
ninge ca sînt rece, ninge ca ești dusă,
ninge ca la moartea ultimului an.