Despre trandafiri şi picioare transpirate

„De ce nu miros picioarele transpirate ca trandafirii?” mă întrebă ea în timp ce noaptea îşi mîna crîmpeie de stele pe cerul senin de aprilie.

„Imaginează-ţi o zi lungă de vară în care ai umblat mult pe jos. Ajungi acasă obosit, te descalţi, îţi scoţi ciorapii şi…surpriză! Nările îşi sînt deodată delectate de un miros floral nemaipomenit. Mirosul trandafirilor şi aroma iubirii se răspîndesc deopotrivă în toată casa…”

„Nu vreau să te dezamăgesc, dar logica ne spune că dacă picioarele ar mirosi ca trandafirii, atunci şi trandafirii ar mirosi ca picoarele transpirate”, i-am răspuns eu oftînd. „Cum ar fi să mergi la un rendez-vous romantic în doi cu un băiat pe care-l placi, iar el să-ţi ofere la un moment dat un buchet frumos de roze”.

„Ai fi copleşită şi mişcată. Accepţi buchetul, îl strîngi la piept şi tragi aer adînc în piept. Moment în care sari ca arsă şi te scîrbeşti pentru că îţi dă în nas mirosul lălîu şi apăsător de tălpi ce au avut mult de lucru într-o zi caldă de vară…”

Imagine preluată de aici