Moroșenii au inventat mașina timpului

Se numește pălincie și funcționează în ambele sensuri. Să vă explic. Odată cu venirea toamnei și căderea brumei, pe pămîntul care ne-a fost hărăzit de Cel de sus cad fructele, se culeg poamele și se adună roadele.

Fiind gospodar din fire, moroșanul nu face risipă niciodată: adună tot și pune deoparte. Nimic nu se pierde, totul se transformă… în pălincă. Pe la mijlocul lui Brumărel dealurile Maramureșului sînt în fierbere continuă, atît la propriu, cît și la figurat.

Nu de alta, dar ardelenii sînt la fel de mândri de pălinca lor ca scoţienii de whisky sau francezii de cognac. De aceea începînd cu luna octombrie în pălinciile din Ardeal focul arde zi și noapte. Pentru moroșeni aceasta este fără doar și poate cea mai importantă perioadă din an.

Mai țineți minte cum visați cînd erați mici să mergeți la Disneyland? Să știți atunci că pălincia este echivalentul Disneyland-ului pentru bărbații din Maramureș dovada. Moroșenii știu să facă pălincă din orice: prune, mere, pere, caise, cireșe.

Regula e simplă: cu cît sînt mai coapte și mai zemoase fructele, cu atît iese mai bună și mai aromată pălinca. Totuși cea mai bună pălincă se face din prunele bistrițene, pentru că acestea-s mari şi foarte dulci.

În Ardeal pălinca trebuie fiartă de două ori, preferabil la foc de fag ca să ajungă la o tărie de 50 de grade. Este și un banc pe tema asta. Cică îi spune un oltean unui ardelean: ”am făcut niște pălincă de 38 de grade, tare bună!” ”Păi, măi fecior, aia-i febră, nu pălincă!” îi răspunde cu umor ardeleanul.

Facerea pălincii e o îndeletnicire transmisă de la strămoși. Bărbații se adună în jurul cazanului unde rămîn zile sau chiar săptămîni întregi, pentru că pălinca e ca un cocon sprăhoiet (a se citi copil năzbîtios), Doamne feri să-l lași nesupravegheat! În aburii bahici de la pălincie se povestesc vrute și nevrute: se spun ofuri, se nasc bancuri și se leagă prietenii.

Timpul are o altă dimensiune acolo și odată de pomenești că au trecut cîteva zile fără să-ți dai seama. Pălinciile ascund multe secrete, iar unul din ele este călătoria în timp: în viitor pentru că acolo timpul zboară cu altă viteză, dar și în trecutul în care bărbații cîntau în jurul focului

Du-mă Doamne și mă lasă unde-i pălinca pe masă
Și bărbatul dus de acasă.
Du-mă Doamne și mă pune unde-i pălinca de prune
Și bărbatul dus pe lume.