Cîți bani face pe zi un cerșetor în Cluj
Duminică seară, Polus Center, parcare plină. O mare de oameni mișună prin magazine. Pregătiri pentru noul an școlar. Urc în autobusul 24B să merg spre Iulius. Mă așez pe un scaun dublu, cu spatele pe direcția de mers.
În fața mea stă o femeie de vîrsta a doua. E îmbrăcată sărac, dar decent. Mi se pare foarte ciudată, dar nu-mi dau seama exact de ce. La un moment dat bagă mîna în geantă, scoate un pumn de bancnote și incepe să le aranjeze.
4 de 10 lei, 5 de 5 lei. Le împătură și le bagă înapoi în geantă. Allez hop! Uite că sînt, uite că nu-s! Urmează un teanc mare de 1 leu. Fără să vreau, o privesc cum îndreaptă meticulos fiecare bancnotă, după care le numără bolmojind sub nas.
„Cinzăăăci, o suuută, o suuută cinzăăăci, o s…” Se încurcă. Își umezește degetul mare și arătătorul. De la capăt. Povestea se repetă de vreo 2-3 ori. Concluzia finală: „cinci sute șăpte zăci de mnii de 1 leu.” Răsuflă obosită.
Bagă mîna în geantă și scoate la lumină bancnotele de 10 și 5. Allez hop! Pune toți banii cap la cap, își umezește degetele și începe din nou tacticos: o suuută, dooouă, treeei… O bătrînică de alături izbucnește în rîs.
Rîd și eu. Femeia din față nici nu tresare. Nimic nu o poate clinti. „Nouă sute cinzăăăci, un miliooon…” Îmi vine să o apuc de mînă și să-i zic: femeieee, îți spun eu cîți bani ai făcut! Te rog nu-i mai număra! Te implooor!”
„Un milion două sute de mniii, un milion două sute douăzăci de mnii .” O văd cum își împătură banii, îi bagă în geantă. Răsuflăm ușurați. Deodată tresare, își aduce aminte ceva și începe să caută prin buzunare: stînga, dreapta, sus, jos.
După cîteva mișcări un alt teanc mai mic de bani îi răsare în poală. Își umezește degetele. „Doamne ai milă de noi!” Agonia mai durează vreo 10 minute după care femeia coboară. Răsuflăm obosiți și trași la față.
Mă întreb însă cîți dintre noi cîștiga 150 lei într-o zi de muncă?
Daca am zice ca „lucreaza” doar de luni pana vineri, rezulta ca face aceiasi bani intr-o luna ca un programator junior :))
Prin acest articol m-ai convins să mă las de blogging. Gata! Mă apuc de cerșit. Văd că se câștigă cel mai bine din meseria asta. Și nici nu pare prea grea. :))
6 ani de scoala (doar pentru studii superioare, din care 2 ani in 1) voluntariate si ani munciti pe branci sa ai bani sa te intretii sa faci o facultate si sa ai cat mai multe specializari sa te poti realiza, sa poti si tu sa „traiesti decent”, iar cand se trage linie… lucrezi in domeniul in care ai studiat… „lucky me”… pe un salar de 8 milioane… iar din amaratii aia de bani ii mai ajuti si pe altii ca n-au ce manca bietii de ei… Vivat Romania!
osutăcinzăci de lei…. avea bilet? :))
De unde stii ca erau pe o zi?
Daniela, și pe mine m-a bătut gîndul. Am aflat însă că pentru profesia asta îți trebuie tupeu și talente actoricești ”nebănuite”. Eu zic că putem mai mult 😀
Ionuț, m-am întrebat și eu dacă avea bilet. În general cerșetorii nu fac gesturi din astea.
Probabil nu avea bilet fizic, isi cumparase online de pe AiFon :)).
Ca tot pomeneai de centrele comerciale, imi amintesc un incident care dovedeste culmea nesimtirii acestor specimene care profita de buna-credinta a oamenilor: iesisem de la cumparaturi cu un carucior (evident, cu fise) si ma indreptam spre standul unde acestea trebuie predate.
Cersetorul vine: „da un leu”.
Ii spun: „Bine, du tu caruciorul la loc”.
Individul: „Nu! Da un leu”.
Cu alte cuvinte, 50% din suma ceruta nu ii convine, pentru un efort absolut minimal care i-ar fi fost cerut!
Sa fim seriosi, la cata lume isi abandoneaza carucioarele prin parcarile supermarket-urilor, intr-o zi in care nu ai nimic mai bun de facut ti-ai scoate un bon de masa… dar e mai usor sa acostezi oamenii…
Aţi văzut „Filantropica”? E film bun, românesc. Pe mine m-a lecuit de gesturile ăstea umanitare.
Este o femeie imbracata cu haina roz, sta mereu langa un zid vis-a-vis de hotelul Melody. Nu prea cerseste, doar sta. Trec zilnic pe acolo si intr-o zi mi-a cerut niste bani. Scot din geanta si ii intind 1 leu. Ma intreaba: „Doar atata ai?” Si zic: Da.
Erau singurii bani marunti pe care ii aveam.
Ea zice: Atunci pastreaza-i tu, ca eu am mai multi. Si mi-a intins leul inapoi.
In fata la tribunal e o familie, si cersesc cu schimbul. Vreo 3 luni pe an sta un tip cu camasa rosie/portocalie si are o poezie: daca doriti sa ma ajutati si daca binevoiti… L-am vazut venind la „munca” imbracat altfel si mergea dupa colt sa se schimbe in uniforma de cersetor.
Apoi isi ia concediu sau se duce altundeva, ca vine o femeie cu batic in cap, care are mereu monede in palma intinsa. Nu stiu care e povestea ei, ca vorbeste incet, nu striga dupa ajutor.
Apoi mai e un copil de vreo 15 ani, cu ochelari( si bicicleta, si smartphone) El sta de obicei pe jos, pe scari,si se uita in sus la trecatori: „Dai un leu?”
De cel putin 2 ani in acest loc cersesc aceasi oameni, la aceleasi ore. Filantropica mi se pare documentar, nu film. Chiar asa se intampla!
Am prins-o si eu pe tipa din imagine duminica intr-o biserica. A dat-o popa afara :)) Era nesimtita de-a dreptu, venea si te batea pe mana, tragea de tine „Da un leu”. Sa fim seriosi, castiga mult mai mult decat oricare dintre noi si tot nu le ajunge… VAAAAAI SARACII
As dori o comparatie intre cat duce acasa un cersetor si cat duce acasa cel ce ia spaga sau care santajeaza, indiferent de meserie, ca o imagine mai realista, nepartinitoare si neinstigatoare, caci, „adevarurile acestea ne doare” daca sunt spuse. Sunt altii care duc acasa cu mai multe zerouri. Si ar mai fi ceva interesant de scris: despre victimele excluziunii sociale si uciderea spiritului liber, sa nu va povestesc ce foame am bagat eu pentru ca nu am vrut sa fac altceva decat arta pentru tara mea.