Ofuri cotidiene

România e țara în care jobul nu se potrivește cu studiile

România e țara în care faci facultatea într-un domeniu, dar lucrezi în altul

Conform statisticilor Eurostat, România este țara cu cea mare diferență între domeniul locului de muncă și domeniul studiilor terminate. Rata nepotrivirii competențelor este definită ca discrepanța dintre ocupația curentă a unei persoane și domeniul în care s-a pregătit.

Terminăm gimnaziul și liceul fără să știm ce ne interesează. Nu avem suficiente mecanisme care să încurajeze copiii să exploreze și să-și descopere pasiunile. Așa că alegem o facultate oarecare doar de dragul de a avea studii superioare, urmate, eventual de un masterat, doar pentru că așa face toată lumea.

După care ne pomenim că studiile pe care le-am făcut nu prea sunt utile pe piața muncii, pentru că sistemul de educație nu e conectat la economia reală. Astfel, cererea de forță de muncă din economie nu se prea potrivește cu oferta.

Domeniile în care stăm cel mai prost sunt Educația, Agricultura și Ingineria unde aproape jumătate din absolvenți ajung să lucreze în alt domeniu. Cel mai bine stăm la Sănătate, unde avem un grad de nepotrivire de doar 10% (suntem în primele 5 state din Europa).

Asta aduce frustrare, pentru că simți că ai irosit ani pentru ceva care nu îți aduce valoare, iar pentru angajator înseamnă costuri mai mari pentru calificare angajatului cu pregătire insuficientă. Partea proastă este că în România acest grad de nepotrivire a crescut în ultimii 5 ani, în vreme ce în alte state el se reduce prin politici publice care să rezolve problemele din învățământ.

Și eu mă număr printre cei care lucrează în alt domeniu decât cel pentru care a făcut studiile. Am terminat facultatea de Litere, dar lucrez de vreo 10 ani în IT. Cum și de ce m-am reprofilat o să vă povestesc într-un alt articol. Până atunci, aș dori să-mi povestești experiența ta.

Lucrezi în domeniul pe care l-ai studiat la facultate? Dacă nu, cum ai ajuns să lucrezi în alt domeniu?

Sursă foto | informații

One Comment

  1. Baia Mare, asistent social în acte, product manager în fabrică în realitate

    First, apropo de subiect. La noi în școli de la grădiniță la facultate se învață un talmeș-balmeș de subiecte și nu se face specializare reală. Liceu filologic – până în clasa a 12-a ai materii reale. Nu zic că îi rău, daaaar in loc să fie adaptate pentru niște oameni cu înclinații spre literatura și limbi străine sunt predate așa pe sistemul memorati formula și ne vedem la test. Cu ce am rămas? Cu nicio formula de la materiile reale și cu capacități de vrăjeală de la limba și literatura română. Nici cu predarea limbile străine nu mă mândresc, că dacă în liceu aveam Sfântul 7 și îmi era jenă de abilitățile mele, în viața reală ai nevoie în primul rând de vocabular dezvoltat.

    La facultate idem; am avut în anul 1 educație fizică. Băgată în programă să nu își piardă profesorii posturile. Am avut o materie cu gramatica sau asa ceva; era fain proful, dar nu văd rostul materiilor generaliste la facultate unde se presupune că deja știm să scrie și vorbim și pe ce lume suntem.

    Second, am terminat asistența socială. Am renunțat la masterat în anul 1, în semestrul 2 după ce terminaseră primul semestru cu 10, chiar dacă am fost la facultate de câteva ori. Am fost efectiv dezamăgită de programă și oarecum scârbită de nivelul colegilor care faceau masteratul pentru post….
    Am lucrat pe un proiect ca asistent social, apoi în alte locuri. Am fost la câteva concursuri. Partea nașpa la ele e că degeaba postul e pentru persoane cu zero experiență, se pot înscrie și cei cu experiență. Și e cam dificil ca tu, cu contact zero cu un domeniu să îl întreci pe cel care deja știe good and wrong answers.

    Ce mi-ar fi plăcut să am în facultate, dacă mă gândesc acum după 10 ani de când am început-o? Practică, practică, practică. Interacțiuni cu oameni reali din sistem. Învățământ dual pe genul celor de la profesionale. Vorbim de o profesie practică, unde interacțiunea cu oamenii și instituțiile e tot ce contează. Asta se exersează și învață în timp, nu în 20 de ora de practica pe săptămână.

    End. După ce termin concediul de maternitate plănuiesc să particip iar la 2-3 concursuri. Încă îmi doresc să lucrez în domeniu și zic ca mai merita o încercare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Back to top button