Omul alb și robinetele posedate

De două săptămîni am o relație tensionată cu robinetele, fie că e vorba de robinele de acasă sau cele din oraș. Încep să cred că există o comunitate a robinetelor, un fel de organizație secretă care mi-a pus gînd rău. Și cînd te gîndești că totul a început de la o intenție lăudabilă.

Acum două săptămîni, într-o zi de Duminică, m-a apucat brusc hărnicia. Hărnicia e un lucru bun la casa omului, mai ales cînd te apucă în una din cele 5 + 1 zile lucrătoare ale săptămînii. Nu și Duminica. Dar ce să-i faci, de fund s-o tragi, mai lungă o faci, așa că te supui.

Atunci cînd te trezești dimineață și vezi în jurul tău vrafuri de haine nespălate și kile de praf, e oarecum explicabil să vrei să te apuci de curățenie. Lucru pe care l-am și făcut în pofida poruncii strămoșești care interzice munca în cea de-a șaptea zi dată de Dumnezeu pentru hodină.

Poate că atunci cînd Adam hălăduia cu Eva prin cotloanele Edenului, își putea permite să se odihnească în sfînta zi de Duminică, însă atunci cînd lucrezi 40 și ceva de ore pe săptămînă lucrurile stau puțin altfel.

Așadar am sărit din pat ca ars, am pus mîna pe aspirator și m-am apucat de treabă declarînd război prafului, gozului și mizeriei de oricare fel. Totul a decurs bine pînă am ajuns la baie. Observasem de ceva vreme niște pînze de păianjen în spatele chiuvetei așa că am tras de coșul de rufe.

Un jet puternic de apă m-a stropit mai întîi în față, apoi pe tot corpul. În primele cîteva secunde nici măcar nu mi-am dat seama ce s-a întîmplat. Se vede că agățasem un robinet mai vechi, instalat de pe vremea lui Papură Vodă.

Ca să înțelegeți mai bine, ar fi util să vă spun că în blocul în care stau nu există contorizare individuală. Conducta în cauză era cea care lega etajul meu de celelalte 8 de deasupra. Vă puteți imagina așadar presiunea care m-a împroșcat.

Prima reacție a fost să încerc să blochez spărtura cu degetul. Tentativă eșuată. Dacă îl puneam în jos, jetul mă stropea în fața, dacă îl schimbam în sus, eram stropit pe picioare. În cele din urmă am observat o rămășită a robinetului defunct și am reușit să opresc fluxul de apă. Buuuun…

Următoarea mișcare a fost să zbier după ajutor. Dup vreo 3 ore am reușit să remediez problema, timp în care am stat priponit în fața conductei cu telefonul în mînă, primind indicații prețioase. Pe semne că în decursul procesului mi-au scăpat niște injurii deloc flatante la adresa neamului robinețesc.

Și de atunci a început năpasta. Instalațiile sanitare mi-au declarat război pe viață și pe… apă. Mă duc la servici, dau să-mi spăl mîinile și un jet de apă clocotită mă opărește pe mîini. Ies în oraș, deschid apa și un jet arțăgos mă pătează pe pantaloni de parcă ar fi posedat. Prin urmare mă adresez la voi, cititorii mei.

Dacă știți vreun oracol sau vreo vrăjitoare care face descîntece împotriva robinetelor, vă rog să mă salvați. Nu aș apela la genul acesta de soluții decît în cazuri excepționale, iar situația în care am ajuns este deja disperată. Aștept cu nerăbdare comentariile voastre.

sursă foto