De ce nu vor grecii să strîngă cureaua

Săptămîna trecută am fost la Teatrul Național la spectacolul Livada de vișini. În piesă e vorba de o familie de aristocrați ruși din secolul 18 care se trezesc brusc că nu mai au bani.

Obișnuiți să trăiască fără grija zilei de mîine, aceștia se pomenesc datori vînduți băncilor de la care împrumutaseră ani în șir pentru a-și finanța viața plină de lux.

Familia este anunțată că banca va scoate la licitație proprietatea acestora, Livada de vișini, pentru a-și recupera banii. Care credeți că este reacția lor?

Ei bine, aceștia se apucă să trimită scrisori rudelor bogate, implorîndu-le să le dea bani pentru a acoperi datoriile… după care dau un bal ca să uite de necaz, sperînd că lucrurile se vor rezolva cumva de la sine.

Cam asta se întîmplă acum în statul elen: Grecia nu e nimic altceva decît o livadă mare de… măslini. Obișnuiți să trăiască bine fără eforturi prea mari, grecilor li se pare absurd să ia măsuri de austeritate.

Atunci cînd au fost nevoiți să strîngă cureaua în 2009, românii au protestat nițel, după care s-au conformat. Pentru că trecerea de la un trai greu la unul foarte greu e mai ușoară decît de la un trai foarte bun la unul decent.

Așa că în loc să implementeze niște reforme de bun simț și să se pună pe treabă, grecii preferă să trimită scrisori rudelor bogate, așteptîndu-se să primească în continuare bani fără să schimbe ceva.

Doar că rudele bogate au și ele niște condiții și de data asta nu par a fi dispuse să cedeze așa ușor ca înainte.

În piesa lui Cehov, Livada de vișini este pînă la urmă vîndută unui întreprinzător, iar familia de bogați se vede pe drumuri, nevoită să muncească pentru a se întreține. Sunt curios dacă scenariul se va repeta și în cazul Greciei.

Sursă foto