De ce nu mai citim…
Ce s-a întâmplat cu oamenii care citesc? Unde au dispărut? Un studiu recent arată că din ce în ce mai puţini oameni au timp să citească. Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult este că acest lucru este valabil şi în cazul tinerilor din şcoli şi licee. Sistemul nostru de educaţie nu mai reuşeşte să facă tinerii să citească. Nici măcar un 10 la română nu mai face loaza educaţională să ia o carte în mână.
Totuşi nu cred că ar trebui să-i judecăm prea aspru, pentru că noi am trăit şi am crescut în alte vremuri (doamne, încep să sun ca un moş de 80 de ani). Timpul… eterna problemă a lumii în care trăim pare să ne fi schimbat radical. Nu avem timp să stăm în mijlocul naturii, să spunem oamenilor importanţi din viaţa noastră cât de mult îi apreciem, să reînnodăm vechi prietenii, să descoperim minunile care ne înconjoară.
Să se fi schimbat oare aşa de mult viaţa şi standardele impuse de societate? Îmi amintesc cum „devoram” cărţi întregi în şcoală şi liceu. Deh, atunci nu aveam noi internet, playstation şi biciclete bmx, mai ales la ţară. Cea mai mare distracţie era o discotecă odată pe lună, o ieşire la iarbă verde şi lectura. Am încetat să citesc după facultate. Într-adevăr, e foarte greu să-ţi găseşti timp de literatură după 8 ore de muncă. Ai nevoie de un motiv foarte puternic pentru a găsi răbdarea de a sta câteva ore cu o carte în mână, mai ales când ai atâtea alternative: filmele, internetul – mijloace mult mai dinamice şi mai atrăgătoare care nu necesită un efort la fel de mare ca cititul unei cărţi. De cele mai multe ori însă nu citim pentru că avem ceva mai bun de făcut, ne este lene sau pur şi simplu nu ne interesează. Până la urmă, trăim în lumea vizualului şi suntem produsele acestei lumi..
În ultimii ani a apărut un nou tip de lectură – mai adaptată la realitatea virtuală în care trăim – cărţile audio (audio book) şi cărţile electronice (ebook). Pentru mine, însă, a citi o carte implică mai mult decât a parcurge cu ochii nişte caractere. A citi înseamnă a simţi mirosul tuşului pe hârtie, a pipăi coperta şi paginile afectate de vreme, încercând să ghicesc prin câte mâini a mai trecut, câte minţi au mai încercat să-i dezlege misterele. Am început să citesc din nou după o pauză de câţiva ani, după ce am descoperit o carte pe care efectiv nu o pot lasă din mână. Se pare că vechile pasiuni nu se uită niciodată. Voi reveni cu detalii despre acest subiect în unul din articolele următoare.
"..din ce în ce mai puţini oameni au timp să citească".
Pentru ca timpul e din ce in ce mai scurt, viata din ce in ce mai aglomerata, munca din ce in ce mai multa si hobby-uri din ce in ce mai putine.
Pentru ca isi pentrec mai mult din jumatate din viata sa in spatiul virtual, muzica, video pe youtube de prost gust, chaturi de tot felul, discutii pe facebook, twitter si creand bloguri personale care nu au nici un rost. Iata o tema dintr-un blog… "Azi m-am trezit cu dureri in burta" … si urmeaza un text de doua pagini unde scrie ce a urmat…
De ce nu mai citim? Poate pentru că nu ştim ce să citim, există poate prea multă literatură iar un cititor neavizat citeşte ceva la întîmplare se plictiseşte şi lasă această îndeletnicire, îmi aduc aminte în liceu aveam o colegă care îmi povestea cărţile citite de ea, dar le povestea cu atîta intrigă încît chiar te duceai şi le citeai, şi ştia chiar să ne recomande cărţi în dependenţă de firea noastr astfel ca noi să ne regăsim în ele şi să le citim pe nerăsuflate… poate ne spui ce citeşti??? Poate ne molipseşti cu boala lecturii?
Într-adevăr, timpul e din ce în ce mai scurt, iar viaţa din ce în ce mai complicată. Totuşi găsim timp pentru bârfă, invidie şi scandal. Viaţa e complicată pentru că aşa am făcut-o noi să fie – iar asta nu înseamnă că aşa ar trebui să fie. Petrecem aşa mult timp în spaţiul virtual încât nu mai avem timp să comunicăm cu oamenii de lângă noi.
Pentru Veceaslav: sunt sigur că ai dreptate, există foarte mulţi oameni care nu ştiu ce să citească şi se complac în această comoditate. Puţini din noi cunosc oameni pasionaţi de lectură care să-i poată „molipsi” şi pe alţii, să le bage drogul în sânge. Eu sunt unul din cei norocoşi. Nu credeam că o carte catalogată de critici drept „comercială” poate să mă prindă atât de mult. De fapt eu însumi eram destul de sceptic la tot ce nu includea scriitorii clasici. Şi uite că am picat şi eu în capcană, la fel ca miile de cititori din toată lumea. Cartea care m-a fascinat se numeşte „Twilight” şi e prima dintr-o serie de 4 cărţi care m-a făcut să retrăiesc emoţiile adolescenţei. Poate că ai văzut filmul, dar, după cum probabil ştii, un film nu va putea niciodată să înlocuiască o carte. În acest moment sunt la sfârşitul celei de-a doua cărţi „New Moon”. În cazul în care eşti interesat, te sfătui să o citeşti în original în engleză. Traducerea în română este destul de slabă.
buna – da eu citesc si inca gasesc timp – minim 15 minute pe zi – sunt perioade cind mai fac pauze – sunt inc autarea de noi carti – in rest – aflu ideii ce deja au fost aplicate cu succes
pentru o lista mai completa poti vedea
http://succes-si-ideii.blogspot.com/