Despre „Demonii. Spovedania lui Stavroghin” de la Teatrul din Cluj

Oamenii sunt nefericiți, pentru că nu știu cât de fericiți sunt de fapt. Aceasta e una din puținele idei luminoase pe care le-am surprins în această seară în piesa „Demonii. Spovedania lui Stavroghin”. Prima piesă pe care am văzut-o în acest an la Teatrul Național din Cluj-Napoca.

O piesă adaptată după romanul lui Dostoievski, o piesă pe cât de bună, pe atât de întunecată. O piesă în care personajele își confruntă demonii interiori într-o poveste cumplită care prefigurează ororile din secolul 20. „Demonii. Spovedania lui Stavroghin” e o piesă ce m-a impresionat în primul rând prin decorul cinematic, construit folosind tehnici ingenioase, care crează o atmosferă care te prinde în vârtejul poveștii.

Mi-a plăcut jocul actorilor de la Teatrul Național din Cluj-Napoca. I-am remarcat în special pe Ionuț Caras  care își etalează talentul într-un rol principal dificil și solicitant, pe Matei Rotaru care face un rol convingător, ca de obicei, și pe Sânziana Tarța care impresionează ca de fiecare dată.

Dacă vă place Dostoievski, merită să mergeți să vedeți piesa. Fotografia e preluată de pe site-ul Teatrului Național din Cluj-Napoca.