Printre cuvinte

Strada copilăriei mele a primit numele bunicii – Taisa Primac

Bunicii mei Taisa și Teodor Primac

Bunica mea a fost și încă este unul din cei mai respectați și mai apreciați oameni din istoria satului Cobani. Împreună cu familia sa, a jucat un rol important în dezvoltarea școlii din localitate, unde a fost pe rând învățătoare, profesor de istorie și apoi director de școală timp de 16 ani.

Consiliul Local din Cobani a decis să dea numele Taisa Primac străduței de lângă școală, unde a trăit cea mai mare parte din viață. Iată povestea bunicii mele pusă cap la cap din bucățele și imagini primite de la părinți, rude și prieteni.

„Chicătura mamei”

Bunica mea s-a născut în 1925 în satul Mălăiești, în prezent raionul Râșcani. Mama sa, Olga Scobioală, a fost o femeie frumoasă, descendentă dintr-o veche familie de boieri. S-a căsătorit foarte tânără, când a venit peste Moldova Primul Război Mondial, cu Vasile Gonța, un bărbat din neam de țărani, blond și cu ochi albaștri, căruia i se spunea în sat „neamțul”.

Bunica a fost copilul mijlociu al familiei. A mai avut 2 frați, Ion și Grigore, și a primit numele preotesei din sat – Taisa. Mama o iubea ca ochii din cap și o dezmierda cu expresia „chicătura mamei” pentru că îi semăna ca o picătură.

Mama își dorea să o mărite cu un preot ca să-i pupe toți mâna. Taisa a avut însă alte planuri, pentru că i-a plăcut școala.

Liceul și războiul

După ce a terminat 4 clase (echivalentul gimnaziului de acum) Taisa a plecat de acasă și a studiat la Liceul Industrial de fete din Bălți. Ca să-și poată trimite copiii la învățătură, tatăl său a dat în arendă o parte din pământul pe care-l avea. Acolo au găsit-o evenimentele din 1940 când armata română a trecut Prutul.

Bunica Taisa – anii de școală

4 ani mai târziu Armata Roșie a ocupat din nou Moldova și majoritatea cadrelor din liceu s-au refugiat în România. Liceul respectiv era unul cu profil român și profesorii nu ar fi avut o soartă prea bună sub regimul sovietic. Bunica a preferat să rămână și s-a întors acasă. Avea 19 ani.

În perioada sovietică a urmat Școala Pedagogică „Boris Glavan” la Bălți, iar după absolvire a dorit să facă studii universitare. Nu i s-a permis, a fost trimisă la lucru. Era o perioadă grea și în țară erau puțini pedagogi.

În perioada de foamete de după război, Taisa a lucrat învățătoare la o casă de copii. Unii dintre aceștia s-au atașat de ea foarte mult, îi spuneau mamă și au vizitat-o periodic de-a lungul întregii vieți.

A lucrat apoi în satul Balatina unde a predat în 3 schimburi: dimineața, după-masa și la seral. A fost apreciată de elevi și colegi de la bun început, iar la prima conferință raională a primit premiu o pereche de galoși. Erau vremuri grele pentru toată lumea.

Trimiși să ridice nivelul de învățământ

Bunicul meu, Teodor Primac, a terminat școala normală, a fost ofițer în rezervă în armata română și a predat în diferite localități și județe din România. Cea mai mare parte a vieții a lucrat director de școală. Acolo a cunoscut-o pe bunica și au decis să-și unească destinele.

În 1948 tânăra familia Primac a fost trimisă în satul Cobani pentru „a ridica nivelul de învățământ în localitate”. Au locuit o perioadă într-o cameră mică din clădirea în care funcționează astăzi grădinița, după care și-au construit o casă, au întemeiat o gospodărie și s-au și stabilit definitiv lângă școală.

Teodor și Taisa Primac cu un grup de elevi

Un etalon pentru oamenii din sat

Familia Primac a fost de la bun început un etalon pentru consăteni datorită muncii și implicării de care au dat dovadă. Bunicul era considerat un reper și o sursă de informații în orice domeniu. Se  spunea că era o enciclopedie vie și știa să găsească cuvintele potrivite pentru fiecare. A fost un gospodar neîntrecut, pasionat de viticultură și apicultură.

Iubitor de muzică, bunicul Teodor a înființat și a condus o orchestră și un cor care evolua la sărbătorile din sat. A cântat la vioară și mandolină și își delecta oaspeții și familia cu muzică ori de câte ori avea ocazia. A fost un om serios de o bunătate și înțelepciune rară.

După ce s-a pensionat, cea care a fost desemnată să-i continue munca a fost bunica Taisa care, între timp, a terminat prin corespondență facultatea de Filologie și Istorie la Universitatea din Bălți. Taisa Primac a lucrat  director de școală 16 ani, timp în care școala a fost extinsă cu un bloc nou, și a format în jurul său un colectiv pedagogic unit și dedicat.

Taisa Primac a fost în primul rând un pedagog cu vocație care și-a construit viața prin muncă. De aceea de-a lungul anilor a primit numeroase distincții: titlul de profesor emerit al republicii, drapelul roșu transmisibil ce era acordat celor mai bune școli din țară.

Spre finalul carierei, Taisa Primac a fost propusă pentru funcția de deputat în Sovietul Suprem, dar nu a fost acceptată, pentru că bunicul nu avea un trecut potrivit cu politica de partid.

Generația 1966-67 din școala medie din satul Cubani. Director – Taisa Primac

Bunica a fost activă și în afara învățământului. De-a lungul anilor a condus Asociația Femeilor din sat și s-a implicat în diverse activități în comunitate. Nu a vorbit niciodată doar de dragul de a o face, ci pentru a ajunge la inima și mintea fiecăruia. De aceea oamenii își mai amintesc de ea și astăzi.

Gramotă de cinste acordată de Sovietul Suprem al RSSM

Taisa și Teodor Primac au fost primii învățători din familiile lor, au avut 3 copii care au devenit profesori și au pus bazele unei dinastii de pedagogi care continuă deja cu a treia generație. Pe bunicul nu l-am cunoscut niciodată, pentru că a murit cu câțiva ani înainte să mă nasc. Bunica, însă, mi-a fost alături din primele zile până la 19 ani.

Bunica mi-a fost cea mai bună prietenă și confidentă în copilărie și persoana care m-a ajutat și m-a format alături de părinți. O persoană demnă, inteligentă și bună la suflet care a educat multe generații și care s-a dăruit necondiționat învățământului.

A murit pe 8 martie 2002, de ziua femeii, dar rămâne vie pentru totdeauna în inimile noastre. Îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru noi, dragă bunică. Oriunde ai fi, să știi că nu te vom uita niciodată!

Strada Taisia Primac din satul Cobani

Notă: numele Taisa este o variațiune a numelui Taisia și apare în acte sub diferite forme odată cu trecerea de la grafia latină la cea chirilică și apoi din nou la cea latină.

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button