„Amintiri din trecutul Terrei” de Liu Cixin – o părere sinceră despre cărți (fără spoilere)
„Amintiri din trecutul Terrei” de Liu Cixin e cea mai bună trilogie SF pe care am citit-o în ultimii ani. Mi se pare că aceste cărți merită să ajungă la cât mai muli pasionați de literatură science fiction, de aceea am decis să scriu câteva impresii despre trilogie, fără spoilere.
Despre Liu Cixin
Liu Cixin e cel mai prolific și popular scriitor de SF din China. De-a lungul timpului a primit numeroase premii (inclusiv premiul Hugo pentru prima carte din trilogie). Liu Cixin e primul autor chinez pe care l-am citit. Am aflat despre cărțile sale din mai multe surse bune așa că am decis să le acord o șansă. A fost o decizie inspirată 🙂
Ce mi-a plăcut cel mai mult la scriitura lui Cixin este abordarea sa poetică, felul în care reușește să împletească stiința și ficțiunea cu lirismul. Cărțile sale sunt presărate cu metafore superbe demne de opera unor poeți. E un lucru pe care nu l-am mai găsit (deocamdată) la niciun alt scriitor de SF.
Seria de cărți „Amintiri din trecutul Terrei” conține trei cărți. Aceasta este ordinea în care trebuie citite:
1. „Problema celor trei corpuri”
2. „Pădurea întunecată”
3. „Capătul morții”
Povestea
„Spre finalul Revoluției Culturale din China, un proiect militar trimite semnale în spațiu pentru a stabili contactul cu civilizații extraterestre. O astfel de civilizație, pe cale de dispariție, primește semnalul și plănuiește să invadeze Pământul”.
Așa începe povestea. După care autorul o dezvoltă într-un mod original și destul de greu de anticipat. Seria de cărți „Amintiri din trecutul Terrei” are niște dezvăluiri și răsturnări de situație foarte interesante care m-au surprins de multe ori.
„Amintiri din trecutul Terrei” se încadrează în categoria hard SF, o categorie caracterizată prin acuratețe științifică și logică. Trilogia e plină de detalii tehnice despre fizica generală, mecanica cuantică, inteligență artificială pe care autorul reușește să le prezinte într-un mod digerabil și simplificat.
Discuțiile tehnice din cărți nu alcătuiesc esența, ci sunt doar elementele care însoțesc și dezvoltă povestea. Totuși, recomand să citești cărțile în română, pentru că unii termeni sunt mai dificil de reținut în engleză.
Pădurea întunecată
Conceptul definit de Liu Cixin în cărțile sale este cel de pădure întunecată, descris în a doua care a trilogiei care poartă același nume.
„Imaginează-ți universul ca pe o pădure plină de prădători necunoscuți. În această pădure să te ascunzi înseamnă să supraviețuiești. Pământul a ieșit din ascunzătoare. Iar prădătorii sunt în drum spre noi. Ce va face umanitatea: va merge spre stele sau va muri în leagănul ei?”
- Unele personaje sunt prea simpliste, în special începând cu cartea a doua (probabil că autorul a evitat astfel să adauge prea multă complexitate poveștii)
- Numele chinezești sunt greu de reținut la început dacă nu ești familiarizat cu cultura chineză
- Finalul trilogiei mi s-a părut decuplat de restul poveștii, l-am perceput parcă prea diferit de ce am citisem până în ultimele 100 de pagini.
Cu toate acestea, trilogia e un drum încântător, pe alocuri întunecat, care te poartă timp de 1800 de pagini prin concepte legate de filosofie, politică, istorie, cosmologie, fiind în multe momente o meditație asupra moralității, cunoașterii și naturii umane.
În concluzie, „Amintiri din trecutul Terrei” este aventură intelectuală, o poveste captivantă care descrie un univers complex fără a fi complicat. De fiecare dată când descopăr câte o bijuterie de acest fel mă simt foarte norocos. De aceea îți recomand cărțile cu toată încrederea.
Mi s-a părut mie, sau Liu Cixin aduce un omagiu altor scriitori de SF? Există în partea a doua o referință clară la „Fundația” lui Asimov.
Este mentionat ascensorul spațiaI, pe care
îl știm de la Clark, iar descrierea crizei de pe Astronava Terra mi-a amintit de Solaris, romanul lui Stanislaw Lem.
Interesante întrebările tale. E posibil să ai dreptate. Nu sunt sigur. Ce știu este că autorii clasici de SF au avut o influență clară asupra operei lui Liu Cixin. Mi se pare că a spus-o chiar Cixin la un moment dat. Probabil că trimiterea la autorii clasici este mai degrabă implicită prin explorarea unor teme comune decât prin mențiuni directe.