Cum i-am dat papucii faianțarului


M-am sfădit cu meșterul care mi-a pus gresia și faianța în apartament. Mi-am dat seama că nu prea am la inimă oamenii neserioși și puturoși și i-am mărturisit acest lucru într-o discuție amicală tête-à-tête.

În urma acesteia meseriașul a plecat intempestiv, atenționându-mă să nu-l mai sun vreodată. „Să nu mă suni veci!” a exclamat el și a dispărut într-un nor de fum cu Opelul pe care-l luase cu 2 săptămâni înainte și pe care dăduse „numa’ 800 euro, dar să știi că merge brici!”

În săptămâna următoare după ce l-a cumpărat mi-a cerut un avans ca să-lș repare. Câteva zile după sfadă, m-a sunat să-mi spună că uitase la mine câteva scule și o pereche de papuci de schimb. Ieri ne-am întâlnit să-i dau papucii.

Întâlnirea a decurs ca între 2 amorezi ce au decis să se despartă. Ne-am salutat scurt, și-a luat lucrurile, mi-a lăsat cheia și a plecat fără să ne privim în ochi. Fără lacrimi și pumni în pereți. Am decis să nu ne mai vedem și să nu rămânem prieteni.

Dacă sunteți curioși să aflați cum m-a scos la capătul răbdărilor și care a fost… placa ce a umplut paharul, pot scrie despre asta mai pe larg într-un alt articol. Epopeea mea în lumea meseriașilor (din păcate) continuă, așa că nu plecați departe. Urmează și alte articole din acest domeniu.

Sursă foto


2 Comentarii

  1. Hai te rog cu detalii! Vreau sa stiu cum a pus problema pentru a sti la randul meu sa identific niste semne/semnale care sa imi dea de inteles ca e cazul sa intrerup relatiile “bolnavicioase” cu meseriasii. Eu am un defect profesional: am incredere un capacitatea oamenilor de a fi buni/profesionisti. Si pe mana mea pierd 🙁

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 0 Thumb down 0

  2. Așa am fost și eu când am început finisajele. Din păcate această atitudine e păguboasă (pentru noi) în relația cu meseriașul român. Revin curând cu mai multe articole pe această temă.

    Cum ți se pare acest comentariu? Thumb up 0 Thumb down 0

Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *