Când află mama că mănânci melci, broaște și fructe de mare

Mie și Dumitriței ne plac foarte mult fructele de mare, așa că, de fiecare dată când prindem vreo ofertă bună prin magazine, cumpărăm și gătim. Într-o zi am găsit la Auchan creveți uriași. I-a gătit soția în unt cu usturoi și i-am servit cu un vinișor alături și cu pâine prăjită frecată cu usturoi.

A fost un deliciu. Entuziasmat le-am trimis o poză părinților. Să ne lăudăm nițel, cum ar veni. Într-o altă zi am văzut o ofertă bună de melci la Lidl în cadrul săptămânii franceze. Am luat 2 porții și i-am gătit la cuptor. I-am trimis iar o poză mamei.

Nu de alta, dar mama mă întreabă mereu ce mai mănânc. Chiar dacă nu mai sunt student și am deja familie și copil. Mama vrea să se asigure că „odorul” are ce mânca și că îi merge bine. Așa că eu, că un fiu respectuos, îi răspund.

Isprăvile cu melcii, creveții și celelalte mâncăruri exotice s-au întâmplat cumva în mai puțin de o lună. Mama s-a uitat la fotografii, a ascultat cum ne lăudam noi cu aceste delicatese și nu a zis nimic. Dar de uitat nu a uitat. Când a venit în vizită de Crăciun ne-a adus 5 cucoși congelați.

Păsări crescute la țară, carne din aia adevărată. Pe scurt, mama, ne-a umplut frigiderul… la propriu. I-am mulțumit frumos și, dintr-o vorbă în alta, am întrebat-o subtil de ce ne-a adus tocmai 5. Că doar nu murim de foame.

„Apoi când am văzut că mâncați melci și viermișori, mi s-a făcut jale! Știam eu că vi-i greu în perioada asta: aveți rate și copil mic de crescut, dar nu m-am gândit că ați ajuns să faceți economie și la mâncare. Așa că am tăiat 5 cucoși și am venit. Să puteți mânca și voi omenește, bieții de voi”.

Sursă foto