Când vin moldovenii pe plajă

Creta, plajă, început de iulie. Sunetul valurilor mă relaxează și mă îmbie la somn sub soarele blând al dimineții. Oamenii vin în cupluri, închiriază șezlonguri și se pregătesc pentru o zi relaxantă la mare. Dintr-odată, simt o fluctuație în Forță.

La orizont apar 4 familii de moldoveni cu copii. Vin ca niște nori de furtună, doar că în loc de ploaie aduc cu ei o hărmălaie de nedescris. Moldovenii din partea românească au ceva în ADN care nu-i lasă să tacă din gură mai mult de 2-3 minute, iar atunci când vorbesc trebuie să o facă TARE ca să fie auziți.

Moldovenii au ceva în ADN care nu-i lasă să tacă din gură mai mult de 2-3 minute, iar atunci când vorbesc trebuie să o facă TARE ca să fie auziți.

Bărbații merg în avangardă, cu bagajele. Femeile și copiii în spate. Ajung lângă noi, studiază atent terenul, după care încep să se instaleze. Când îi vezi, ai impresia că vin să colonizeze ca în Star Craft, să formeze o enclavă, nu să stea acolo câteva ore și să revină la hotel.

– „Ăăăi, Cătălin! Hai s-videm cum îi apa doar n-am vinit să stăm pi șăzlong”.

Consiliul tribului decide să meargă la scăldat. După ce „tabăra” e gata, bărbații încep să se deplaseze în grup compact spre mare. Forma corpului – dreptunghiulară cu formațiune mare și rotundă în față. Prima intră în apă burta, apoi intră și omul.

Când vin moldovenii pe plajă, ai impresia că vin să colonizeze, să formeze o enclavă, nu să stea acolo câteva ore și să revină la hotel.

Când intră în mare, moldovenii merg ca într-o misiune specială de recunoaștere: cei mai experimentați în față, băieții la final, iar odată ajunși se pun în cerc și încep să discute strategii și impresii. După un al doilea consiliu, o parte din masculi încep să-i inițieze în arta plutirii pe cei care nu știu să înoate.

– „Ie șî dă din chișioare și din mâni ca morișca. Și-mi înoți ca câinili? Și ești câini?”

Ceilalți încep să strige la neveste ca să le convingă să vină în apă.

– „Ioanaaa, hai fa în apă că îi numa’ bună! Șe-i vinit la mari să stai pi mal?”

– „Nu vin, ăi! Că data trecută m-ai aruncat și mi-a intrat apă în ureche și am răcit. Stai acolo că stai ghini!”

Când intră în mare, moldovenii merg ca într-o misiune specială de recunoaștere: cei mai experimentați în față, băieții la final.

De cealaltă parte, femeile se adună în jurul șefei de trib și încep să discute. Nu le scapă nicio temă: politică, dacă e bună sau nu mâncarea la all inclusive, încălzirea globală, cu cât s-au scumpit cireșele, cum să te tunzi și să te vopsești înainte de concediu, admiterea la facultate, cursul euro.

După vreo oră, bărbații se întorc la vatră în aceeași ordine în care au plecat, iar verdictul lor e necruțător. „Îi cam multă chiatră lângă mal. Închiriem 2 mașini mari și merjim la altă plajă. Sau stăm la piscina de la hotel că ne-o fost bine așă 2 zile”.

Procesul de colonizare începe să se desfășoare în sens invers, grupul începe să se îndepărteze, iar eu încep să aud din nou valurile mării. În depărtare, o parașută deschisă e trasă de o barcă cu motor. Decarul de vârstă al grupului o privește atent, apoi se întoarce spre soție și îi spune:

– „Tu fă cum vrei, da’ eu mâini mă duc la parașuti” După care dispar cu toții în zare.

Sursă foto